O simpla analiza de sange... Asa cum iti faci si TU. Nimic nu mi-a dat de banuit. Eram fericit, tata si sot. Pana intr-o zi, cand aveau sa ma anunte: leucemie acuta mieloblastica
Poti dona si printr-un simplu telefon*:
0900.900.572 - pentru 2 euro
0900.900.570 - pentru 5 euro
Liniile de teledon au fost puse la dispozitie pentru Niculae de ROMTELECOM ROMANIA.
*Cele doua numere sunt apelabile numai in Romania in reteaua Romtelecom
Donatii online Paypal


Donatii in Conturile deschise la ING Bank:
cont RON: RO97INGB0000999901847209
cont EURO: RO47INGB0000999901847236
cont USD: RO74INGB0000999901847235
cod SWIFT: INGBROBU
titular: Niculae Ionescu
Mai multe detalii pe bara din dreapta

miercuri, 31 martie 2010

12, 13, 2, 3, 18, 19, 23, 30

Nu este o combinatie castigatoare la loto, dar se pare ca a fost castigatoare pentru mine.
Am stat si m-am gandit, dar trebuie sa fac un ocol pe la originele mele si prin folclorul familiei.
"Cica se facea ca in ziua de 15 septembrie, nu mai conteaza anul, oricum primul lucru pe care l-am facut, inainte sa incep sa tip ca un copil normal, am trantit o placinta de toata frumusetea in palma unei asistente. (ma scuzati dar eram mic si nestiutor)"
Ani de zile am trait cu ideea ca din acest motiv as avea ceva noroc, si bine inteles ca tot romanul cand se vorbeste de noroc, am si jucat la loto :), pana m-am convins ca nu e ceea ce pare.
In acest moment, cred ca nu la loto mi-a fost dat sa am noroc.
Sunt cel mai norocos om ca am langa mine femeia pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, ce mi-a daruit o fata ce face cat 10 baieti, familia (asta include mama, tata, socru, soacra, frate, cumnate, unchi, matusi, veri si verisoare, frati de sange), iar in jurul meu prietenii vechi de familie, colegii de serviciu si prietenii din ultimele 46 de zile.
Da, au trecut 46 de zile de cand am aflat... si pe jumatate vindecat :).
46 de zile de mutat branule prin venele mele de pe brate, apropo de ieri dupa amiaza sunt posesorul unui cateteter central, dar stiti care au fost primele cuvinte care mi-au venit in minte dupa ce a mai trecut din efectul anesteziei: "Un fleac, m-au ciuruit. Nu credeam ca doare asa" :)
46 de zile de cand am fost internat, ca de azi sunt externat :).
O sa urmez tratamentul in continuare ambulatoriu, tot in spital dar ma duc imi fac analizele si ceva pastile/perfuzii si gata plec. O sa mai fiu internat probabil in momentul in care o sa mi se colecteze celule stem si mai apoi in momentul in care o sa imi recuperez celule, sau batem in lemn, daca apar complicatii.

PS.: daca incearca cineva combinatia si castiga, juma-juma ca sunt numerele mele :), si va dau voie sa il folositi si pe 46
A... nu am explicat ce inseamna toate aceste numere, desi cateva le intelegeti: 12 internare, 13 vestea, 2 mutat Matei Bals, 3 trecut cu bine peste noapte, 18 plecare Italia, 19 internare Brescia, 23 veste remisie si continuare tratament consolidare, 30 externare.

pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel

joi, 25 martie 2010

Prima saptamana in Italia

Incet, incet ne adaptam pe aici.
Am luat legatura cu Fundatia AIL, de care ne-a spus Tudor, si ne ofera gratuit, pe perioada tratamentului, un apartament in vecinatatea spitalului. Am ramas destul de uimiti cu ce normalitate a decurs discutia (desi aveam amandoi, si eu si Madalina, emotii) si cum s-a terminat: incepand cu 2 aprilie ne putem muta in apartament.
Da, ne putem, cum termin tratamentul de consolidare voi fi externat si voi continua ambulatoriu (adecatelea voi trece strada in fiecare dimineata pt control, analize, tratament). Dupa 6 saptamani si ceva de spitalizare liber.
Ne-am facut si primii prieteni aici: colegul meu de camera Sandro si familia acestuia. Cu toate ca suntem la inceput cu vorbitul limbii italiene, inca nu ne dor bratele, ne intelegem binisor cu ei. Locuiesc in imprejurimile Bresciei, la 20 km. in orasul in care este una din fabricile Beretta (Gardone Val Trompia) :), la poalele muntilor.
My new look :) caciulita crosetata de Mada intr-o zi :) si prietenul pomisor :)




pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel





miercuri, 24 martie 2010

Intre nori o raza de soare

Dumnezeul sa IL odihneasca si sa IL aiba in grija pe Mile.



Ieri cand a venit doctorita in vizita mi-a dat o veste buna: in maduva osoasa sunt sub 5 % blasti.
Deci sunt in remisie si in continuare facem tratament cu citostatice de consolidare nu se reia tratamentul cu citostatice pentru a ajunge la 5 %.. Am inceput deja si terminam peste 7 zile. Mai trebuie sa asteptam totusi rezultatul de la citogeneza pentru pronostic si atunci vom sti exact ce este de facut in privinta transplantului.
In orice caz, nu ne asteptam, ca dupa peripetiile din ultimele 3 saptamani, primul tratament sa aibe rezultate atat de bune. Iar din punct de vedere al infectiilor, stau mai relaxat, la cate antibiotice am "stocat" in ultimele 2 saptamani.
Cred totusi ca leucemia a fost depistata destul de devreme, ca evolutie, si 13 a fost chiar norocos, ma rog fara lesinul meu.
Si mai cred ca toate gandurile bune stranse in jurul meu au avut si ele un cuvant de spus.
Multumesc mult.
Intre timp norii au inceput sa se rasfire si din loc in loc se zareste soarele. Am un nou "prieten" foarte apropiat, o sa merg cu el peste tot, ne leaga un tub prin care curg diverse lichide cu viteze de 60ml/ora sau 200ml/ora si aceeasi culoare "orangina' ca sa citez asistenta. (Stefana sa sti ca ai o sosie aici)
Ieri Mada a ajuns cu plimbarea pana in Cetate, in partea orasului vechi unde sunt de vizitat de la Muzeul Roman pana la Domul Nou construit pe la 1600. La cat mi-a aratat pe harta traseul sunt vreo 5-10 km.
pana data viitoare, sarutari de mani doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor,
acelasi perfuzel

luni, 22 martie 2010

Incepem o saptamana noua

Deja este luni. A trecut weekendul pe langa noi, pentru mine parca incet (m-am obisnuit sa fie Madalina cu mine 12 din 24) iar pentru Madalina a fost un weekend de recunostere cu harta in mana ca cercetasii :)
De dimineata mi-a fost facuta si punctia in creasta iliaca, tot in dreapta ca prima :), cel mai inalt punct pe spate al osului bazinului, si asteptam rezultatele (au fost ceva lamele si eprubetre de inseriat cu coduri de bare).
Cred ca prima dintre analize sa o aflam maine, adica cati blasti mai sunt in maduva osoasa, in sangele periferic vineri nu erau blasti. Celelalte analize, citogeneza si alte bio, cio, tio, mio vor fi gata undeva saptamana aceasta. Atunci vom sti exact cum stam si ce avem de facut.
Pana atunci nu prea fac mare lucru, ma cantaresc zilnic, imi iau temperatura de 3 ori pe zi (si daca de vineri "no more cortizon" ca sa citez doctorita, nu am trecut de 37), umpu bidoane ca sa se contorizeze cata apa intra si cata iese, imi aleg meniul, si normal astept ora 12.00 si ora 18.00 sa o vad pe Madalina. A si citesc din ghidul de conversatie roman-italian incercand sa imi si ramana ceva in capsorul meu :).
Conversatie mai fac si cu al meu coleg de camera, inca nu ma dor bratele :) , un tip foarte OK nu cu mult mai in varsta decat mine, care este, banuiesc, la ultima cura de citostatice inainte sa i se perfuzeze celulele stem culese.
Nu imi vine sa cred cate s-au intamplat in 6 saptamani, parca ieri in birou se dadeau titlurile la revista de martie, acum cred ca deja e in tipar revista de aprilie.
(si imi trece un gand: da ce credeai ca se opreste timpul in loc)
NU, ar fi un raspuns, numai ca a inceput sa imi fie dor de zumzetul biroului, de lucrurile pe care le faceam zilnic...
Si, DA, al doilea, sa se opreasca, iar cand reporneste sa fiu new one :)
Ei, ganduri, nostalgii, vad ca am fost lucrat de aceasta boala, eu ala rece, care nu isi prea arata din sentimente..., schimbat dornic sa impartasesc din caldura inimii mele.


In incheiere as vrea sa incepem sa ajutam:
Imi pare rau pentru ce se intampla cu Mile Cărpenişan, am vorbit cu cei de acasa daca se poate transfera ce sange a fost donat pentru mine, nu stiu inca nimic poate avem vreun comment :).
Raman indatorat d-nei dr. Doina Gosa daca ne poate ajuta cu transferul, iar dupa vindecare daca sangele meu o sa fie bun voi fi un donator regulat. As vrea sa pot dona eu dar din pacate al meu nu e tocmai bun in aceste momente.
Asadar daca cineva vrea sa mai ajute un coleg din presa aveti aici toate detaliile:
http://coralfields.blogspot.com/2010/03/post-pentru-presa.html
Pe scurt se poate dona oriunde in tara pentru Mile Cărpenişan, internat la Spitalul Judeţean din Timişoara, iar apoi chitanta sa fie trimisa prin fax la Timisoara la numarul: 0256.482.520.


Stiu ca se poate, va rog uniti-va.




pana data viitoare, sarutari de mani doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel

sâmbătă, 20 martie 2010

Jurnal de calatorie sau unde poti ajunge in 5 ore :)

De ce 5 ore, simplu: la 11.00 eram in Bucuresti la 16.00 eram pe autostrada Bergamo-Brescia la 1800 km departare de Bucuresti :)
Joi 18 martie la ora locala 15.00 am aterizat la Bergamo. Zborul a fost pentru mine OK, pentru Madalina cu un pic de spaime dar a trecut cu bine.
Gandurile mele ca o sa se uite toata lumea la mine, doar aveam o masca pe figura :) si sapca in cap de mi se vedeau numai ochii si sprancenele, nu s-au adeverit. De la stewardesele de la wizzair (care au fost amabile si de cate ori treceau pe langa randul 1 ne intrebau cum suntem) pana la pasageri pe nimeni nu a surprins masca :)
La ghiseul de control am trecut ultimii, am evitat aglomeratia, iar vamesul sa uitat o secunda pe CI, ignorand raportul medical din mana lui Mada, dupa care ne-a facut semn sa trecem.
Dupa recuperarea bagajului, hop in poarta Misu, care a ajuns in Brescia dimineata devreme dupa un sprint de 1800km impreuna cu ionut copilot Autostrada si via Brescia. Cazarea la hotel, despachetarea si apoi trebuia si stomacul nostru sa manance ceva, nu?
Zis si facut ne uitam la ceasuri vedem ca este 18.00 si plecam spre stradutele vecine sa gasim restaurantul. Aici intervine partea haioasa intre 15.00 si 18.00 restaurantele sunt inchise si nu prea ai unde sa manaci macare gatita (eu din pacate trebuie inca sa manac fiert, copt...), dar noi ne uitam la ceas si vedeam cu stupoare 18.20 inca e inchis!!!, pai vrem sa mancam de ce nu deschid astia, dar niciunul dintre noi, eu, Mada, Mihai, Ionut  nu potrivise ceasul dupa ora locala, eram toti pe ora Romaniei :)
Asadar la plimbare pe straduta inainte, undeva pe la capatul ei dupa o plimbare de 40 minute am gasit un restaurant care se redeschisese.
Mancare buna si ok, unde mai pui ca am fost serviti de un chelner roman :).
A fost prima plimbare dupa masa si m-am simtit tare bine, cred ca si stomacul meu :)
Ne-am intors la hotel, nu inainte de a localiza un Carrefour si a face ceva mici cumparaturi de rontait dimineata.
Somn de voie si a venit dimineata, am crezut ca scap de obisnuinta de a ma trezi la 6.00, nu sa intamplat punct la 6 eram cu ochii pe peretii camerei :)
Vineri, 19 martie la 8.30 eram in drum spre magazinul vodafone pt. a reincarca cartela de internet si cumpara numere de telefon sa putem comunica (Tudor ne-a donat modemurile care le-a avut el cat timp a stat la tratament). Ghinion magazinul se deschide la 9.30, deci, cafea si ceai pe o terasica cocheta pe marginea trotuarului.
La 10.00 eram rezolvati si cu internetul si cu numerele de telefon, si repede la hotel caci trebuia sa ajunga Tudor si sa mergem la spital.
Pe la 12 eram in sala de asteptare a sectiei de hematologie a spitalului din Brescia.
A urmat discutia cu d-na. Doctor, consultand hartiile pe care le-am adus cu noi, unele traduse, altele, din cauza de timp netraduse, dar nu a fost nici un inconvenient unde nu sa inteles sa tradus pe loc :)
Un set de analize, completarea unor formulare, multe semnaturi si gata la ora 17 mi-a fost pregatit un pat si sunt posesor de bratara de identificare cu cod de bare :) (adica radem, glumim, nu parasim incinta).
Impresii despre spital, arata cum ar trebui sa arate un spital. O rezerva cu 2 paturi, toaleta si dus, destul de luminoasa si incapatoare.
Amintirea lui Tudor, desi a trecut ceva timp de cand el a fost tratat aici, este inca vie, multe asistente mi-au spus "tu sei amico con Tudor".

Altfel sunt cel mai increzator ca totul va fi "o poveste" mai devreme sau mai tarziu.

pana data viitoare, sarutari de mani doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel

joi, 18 martie 2010

18 martie, doua motive de sarbatoare

Cu scuzele de rigoare pentru absenta, astazi reluam.
In familia noastra, cel putin de 37 de ani cati am eu, pe 18 martie intotdeauna era tortul, muzica si dansul, normal, al adultilor, iar noi, copiii, eram in alta camera.
Anul acesta sarbatorim, in primul rand, 65 de primaveri trecute, auci ma scuzati, daca ma citeste tata o sa spuna ca l-am imbatranit, rectific 27 :) - asa spune el de vreo 20 de ani incoace, si, in al doilea rand, pasul catre Italia pentru vindecarea mea.
Luni, dupa vizita medicilor si sfaturile primite referitoare la infectie, sunt acoperit din cap pana in picioare si nu mai sunt probleme, insa trebuie continuat tratamentul pentru leucemie ca sa nu pierdem ceea ce s-a facut pana acum.
Normal, a urmat consiliul de campanie :) si am hotarat, cat de repede: Italia.
Si de aici s-a pornit caruselul: Madalina a inceput drumurile pentru aranjarea treburilor pe aici, Mihai, dupa ce a constat ca masina este nefolositoare (cea decedata cu airbagurile sarite), a cautat solutii sa gaseasca o alta masina (pe care a si gasit-o, iar la ora asta cred ca este pe undeva prin Austria). Tudor a trimis mailurile in Italia pentru a aranja intalnirea cu doctorita de acolo, a facut rezervarile pentru hotel. Maria continua derularea campanei si face noi planuri. Eu cred ca am avut cea mai usoara sarcina: sa cumpar bilete de avion :), zis si facut, wizzair.com, click dupa click, si am rezervat biletele.
Ieri seara, dupa ultima injectie intravenoasa cu antibiotic, am revenit acasa. Oricum, este o senzatie sa fii imbracat cu alte haine decat pijamalele, sa pui pantofi in picioare in loc de papuci, cam nesigure planetarele mele, dar nu m-am lasat, pana la masina as fi doborat si recordul la suta de metri.
Acasa, suna bine acest cuvant si aseara l-am si simtit si in cel mai indepartat coltisor al sufletului, mai ceva ca altadata.
Astazi pe la pranz, vom fi in drum spre Italia, cu toate sperantele ca totul va fi bine si nu peste mult timp o sa revin in mijlocul prietenilor.
Multumesc mult tuturor pentru ajutorul si sprijinul pe care mi l-au acordat.
Iar pentru cei care vor in continuare sa doneze sange pot sa o faca, nu neaparat specificand ca este pentru mine, ci gandindu-se la mine, sigur se va salva o viata cu acel sange.


pana data viitoare (sper cat de curand), sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor,
acelasi perfuzel

sâmbătă, 13 martie 2010

Alt 13 mai norocos

Se intampla atat de multe lucruri in jurul meu pentru mine, si de cate ori incerc sa multumesc si sa pun pe "hartie", apare nodul in gat, lacrimile stau sa siroiasca, nu stiu daca exista cuvinte atat de "incapatoare" sa pot transmite tot ceea ce simt fata de oamenii ce imi sunt alaturi, si ma sprijina.
Vreau sa multumesc in primul rand tuturor colegilor din Reader's Digest Association pentru gandurile bune si sprijinul pe care mi-l acorda, sunt cel mai recunoscator om ca de un an si mai bine fac parte din aceasta mare familie, din Statele Unite pana in Australia.
In al doilea rand vreau sa multumesc celor care au organizat aseara evenimentul de la Jet Set Caffe, d-nei Carmen Voinea - EventBazar, Maria Clara Brumariu - Adevarul, Anca Radulescu, si tuturor invitatiilor prezenti, RealitateaTV, Catalin Josan, Anya, Dilema Veche si multi altii.
Sper ca urmatorul eveniment sa fie unul la care pot participa si eu, vindecat, si plin de putere ca alaturi de toti prietenii sa putem urni sistemul sanitar sa se indrepte catre normalitate.

pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel

PS: uikend placut si mult soare!

PS cu multumiri :) Am uitat de "copilul" Tavi Babiciu - ProTV, familiei mele din redactia RD - Anca, Stefana, Catalin, si nu in ultimul rand fratelui de suflet Misu si a lui masina care din cauze de canal neavertizat rasarit in mijlocul soselei, a dat cu airbagurile in pasageri.

vineri, 12 martie 2010

12 martie - 4 saptamani

Exact la ora la care scriu, vineri 12 februarie, aveam programare la dentist.
Cateva ore mai tarziu o  asistenta de la recoltare analize MedLife masura timpul de coagulare al sangelui. Alte cateva ore, internat de urgenta la Coltea, alte analize, punctie si o noapte lunga.
Daca stau sa ma gandesc internat am mai fost pe la 6 ani cred, dar nu imi aduc aminte de ce. Internarea din armata (1991) nu se pune era scutire :) desi am avut bineinteles de furca tot cu o infectie la mana si picior.
Privind in urma la cele 4 saptamani pot spune ca mai am de trait atatea vieti cati donatori de sange au fost si de intalnit atatia prieteni care ne-au ajutat si ne ajuta in continuare.
Si ca orice "sarbatoare" trebuie si o dorinta nu-i asa: ne-am dori, eu, Mada si prietenii ca sa putem intr-un fel sa schimbam roata asta neunsa a sistemului sanitar macar pentru tratamentul bolilor cu risc mare, sa nu mai existe atata birocratie si da sa recunoasca forurile in masura "nu suntem in stare sa va rezolvam cazul, uitati aveti aici documentatia, acestea sunt clinicile, astia sunt banii pentru tratament". Amin
In rest sunt in forma, eh cu cate o temperatura mai zvapaiata, dar per ansamblu celule sunt si se inmultesc, hemoglobina creste, iar de infectii cred ca un an de acum incolo nu se mai atinge vreuna de mine.

pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor,
acelasi perfuzel

miercuri, 10 martie 2010

In caz ca va intrebati cum a fost concertul pentru Nic


Pentru mai multe detalii, un reportaj incendiar aici 

Am vrea ceva soare, dar avem vesti bune

Si astazi se arata o zi OK.
Dupa vizita doctorului de dimineata sunt cel mai optimist om din lume si parca as alerga un pic pe aleile din Parcul Circului.
Este adevarat hemoglobina creste, celulele se inmultesc, mai asteptam ceva analize specifice sa vedem concentratia de celulule nu bune :).
Stau si ma gandesc cat de socialbil devin oamenii cand ii desparte un culoar de 1/2 m intre paturi. Nu vreau sa vorbesc despre bolile care ne-au unit destinele ci numai despre legatura care se creeaza. Ne impartasim ganduri, ne dam sperante.
In stanga mea la locul de geam, este Bunelul, un domn de 68 ani din zona Focsanului. Este internat de aproape o luna si inca are puterea sa ne spuna o gluma sau o povata. Povestim de cate in stele si luna.
In dreapta se afla un domn doctor reumatolog din ploiesti, aproape 60 ani cred, cu care povestim despre locurile si mai ales specialitatile culinare pe care le-a experimentat cu ocazia conferintelor medicale la care a luat parte. Si cum a fost prin Suedia puteti fi siguri ca avem ce povesti :).
In rest


pana data viitoare,
acelasi perfuzel

luni, 8 martie 2010

8 martie la multi ani tuturor mamicilor prezente si viitoare

M-am trezit cu melodia in cap dis de dimineata (5.45), dar fiind intr-o rezerva de spital doar am aruncat privirea spre patul de visavis unde de doua nopti este langa mine mamica fiicei noastre si am murmurat incet incet:
E ziua ta mamico, in dar ti-am adus inima
Si crede-ma mamico, un dar mai frumos nu se putea...
Au mai fost si altele dar le pastrez pentru mine :)
Altfel o zi buna, vestile sunt imbucuratoare, analizele sunt pe drumul cel bun.
O singura problema credeam ca vine primavara cand colo vad ca iar a inceput sa fulguiasca.
Dar nu mai are putere asa ca un cor nu ar strica:
Vine vine primavara / Se asterne-n toata tara / Floricele pe campii / Hai sa le adunam copii...

PS. streaming sms am avut aseara de la concert, ceva mailuri ca a fost ok, dar poze ioc, ca pana nu vede ochiu Toma nu crede :)

pana data viitoare sarutari de maini mamelor prezente si viitoare, salutam domnilor,
acelasi perfuzel

duminică, 7 martie 2010

Zi cu soare si concert

Azi dimineata a iesit soarele dupa 2 zile de ninsoare cica (sac sac ca nu mai are putere iarna).
De la fereastra mea dupa cum stiti se vad aleile din parcul circului, cu urme de zapada pe crengile copacilor, parca as fi undeva la munte la sanatoriu :)
In rest am reusit sa imi schimb freza, ca incepusem sa seman cu bjork, par pauza par, numai ca la mine aratau inestetic la ea arata foarte bine.
Celor care diseara la ora 20.00 vor fi in Deja Fu, le multumesc din tot sufletul, as vrea sa pot fi si eu pe acolo la un pahar cu bere si guler.
Garantat la concertul de lansare CD/DVD/LP/SINGLE Toulouse Lautrec voi fi in primele randuri.
Acum ma gandesc ca in coltea eram nemultumit si scriam, aici avand conditii nu prea mai am de ce sa ma plang :)
Cred ca o sa intru in sertare si voi incepe sa astern randuri despre cine, cum, ce si ce voi face, stay tunes.

pana data viitoare un weekend insorit
acelasi perfuzel

PS. stiti de personajul de desene animate care este ciuruit si curge apa prin el, ei bine nu radeti poate fi adevarat. Mi-a fost schimbata o branula, cred ca mai jos pe aceeasi vena, dupa cateva sesiuni de tratamente pe la pranz a inceput sa curga dar surpriza nu de la branula in functiune ci de la gaura de deasupra :)) si uite gheizerasul :))

vineri, 5 martie 2010

Revenire, lipa lipa ca ratoiul

Ziua buna doamnelor si donsoarelor, salutam domnilor,
Dupa o absenta de cateva zile, timp in care am avut ceva de lupta cu un mic "cado" care imi ametea sistemul imunitar si declansa febra.
Ei se pare ca totusi aici la institutul matei bals au descoperit veriga slaba a lui "cado" si ne luptam pe toate fronturile cu el.
O sa va tin la curent cu evolutia, dar pana atunci sa vedem ce mai scriu prietenii despre perioada in care am lipsit:
pleshoo.blogspot.com

Apropos, pentru vizite, am descoperit ca vad pe fereastra gardul Parcului Circului (cata stie mai multe despre topologia locului - @foto: Libertatea. Multumim!), deci un cearceaf si ceva markere si comunicam :)

pana data viitoare,
acelasi perfuzel (pseudomonas aeruginosa perfuzel)

marți, 2 martie 2010

Slalom printre randuri

Ziua buna cu plecaciuni doamnelor si dons'oarelor, domnilor va salut respectos.
(parca ma vad cu joben, monoclu si baston pe la Susea =))
Noi, adica eu si ale mele celule, nu ne dam batuti.
Daca infectia ne vrea noi nu o vrem, lupta, lupta si da-i, si da-i si lupta... si eu ma-ntelegeti tocmai acuma sa ramai pe dinafară... asta sa parafrazez si eu din Conu Iancu :))

Asa, spuneam de un slalom printre randuri, sa vedem:

1. Multumiri.
Am uitat sa ii multumesc d-nului Silviu Prigoana si companiei domniei sale ca nu au curatat de zapada parcarile de la marginea trotuarelor pe str. Matei Basarab. De ce? Simplu, daca as fi gasit loc de parcare langa birou zilnic, nu as fi lasat masina in parcarea de resedinta si deci nu as fi fost atat de speriat ca obosesc urcand scarile de la Metrou de unde rezulta ca mai stateam eu la volan pana cand... ma duceam sa imi fac analize (aici mai exista o varianta destul de plauzibila la cum ma cunosc eu cu mersul la doctor, dar gandim pozitiv).

2. Sistemul.
Sunt constient ca sistemul sanitar are probleme. Dar nu as vrea ca randurile mele de pe acest blog sa fie varful penitei cu care sa se loveasca in sistem, deocamdata.
Inca mai am nevoie de acest sistem, dupa ce voi fi vindecat vom vedea cate octave are vocea mea si cat de arcuite sunt sprancenele mele cand se incrunta Niculae.
Asa ca no offence dar ce public pe acest blog sunt doar parerile mele personale deocamdata si ma ajuta sa trec de aceasta perioada.
Si sa va dau si explicatia: poate ca mie nu imi convin multe dar poate pe colegul din salon nu il deranjeaza nimic din ce povestesc eu, el a venit la spital sa se trateze si nu comenteaza de conditii, nu se informeaza asupra bolii, doar se trateaza si atat, ca asa ii spune doctorul.

3. Terapii alternative.
Sa fie clar: nu neg existenta lor, stiu de ele, nu le contest, dar acum in acest moment al evolutiei tratamentului inceput nu cred ar fi cea mai buna alegere un tratament alternativ. (Nu vreau sa vad fata doctorului cand intr-o dimineata va gasi sticluta cu solutie miraculoasa uitata pe noptiera si nu in sertar)
Poate dupa ce voi fi repus pe linia de plutire de medicina cea de toate zilele, da, poate voi urma un tratament de tonifiere alaturi de sport - ada avem treaba, dar sa cred ca o planta poate lucra si inversa o pereche de cromozomi din ADN-ul meu, ma scuzati atunci de ce facem chimioterapie si transplant daca e asa de simplu?
O exista o teorie a conspiratiei de ce aceste tratamente miraculoase nu se folosesc si in spitale, dar deocamdata hotararea mea a fost luata cand am inceput tratamentul cu citostatice.

Cu scuzele de rigoare in avans daca supar sau voi supara pe cineva in viitor cu acesta postare dar m-am simtit obligat sa lamurim si aceste lucruri.

In rest sunt ok, inca zambesc dimineata la soare, mai fac o gluma, doua.
Se pare ca dupa ce ma voi fi vindecat sa nu recunoasteti omul din spatele monitorului care oricum nu se vede dar are o limbarita mama mama :)) - prieteni stiu de ce © bergenbier :)

pana data viitoare, plecaciuni doamnelor si dons'oarelor, salutari domnilor,
acelasi perfuzel

luni, 1 martie 2010

A trecut un weekend fierbinte, speram o saptamana linistita :)

S-au decis asa din senin sambata pe la orele pranzului, cand tot omul mananca sau isi face cura de perfuzii (aveam sange in meniu), sa inceapa un meci bacterii contra leucocite.
Si din ora in ora, pasand si schimband strategia, cand leucocitele mai castigau urmatoarea ora linistita pentru corpul meu sau, din contra, bacilii mai incercau sa destabilizeze si mai mult apararea si asa precara.
Pana la urma este remiza, dar sa nu credeti ca s-a terminat cu febra, nu.
In schimb am aflat cu stupoare ca suntem in sec. XXI intr-o unitate sanitara si putem folosi metode empirice gen: picioare incaltate cu soseste inmuiate in otet/apa rece, comprese reci si, de ce nu, deschidem si geamul cat mai larg, doar doar se face o racire mecanica a corpului meu - neuronul deja agonizeaza de la atat stat la 38 de grade :)) - nu sunt impotriva acestor masuri, dar totusi...

Dar tot neuronul meu neastamparat gandeste: de ce nu incercam sa vedem care este cauza infectiei, o febra asa ascunde sigur o infectie. Bine, eu banuiesc ca este de la dantura mea (si doctorul stie de asta) dar poate nu asta este cauza reala! Sau poate nu e singura! Am schimbat pana acum 3 tipuri de antibiotice, ultimul fiind si cel mai puternic. Si, in continuare, tot febra mon'ser.
Cred ca trebuie sa ii tai neuronului din serialele dr. House sau mai bine sa ii iau un ghiozdan si sa il trimit la o specializare ceva poate se face si el util nu numai emite supozitii dupa serialele vizionate :).
Pauza! Mai punem termometrul un pic sa vedem cine conduce.
37,8. Deocamdata leucocitele ajutate de perfuzia cu un paracetamol ceva mai smecher, tras direct in vena, incearca din rasputeri sa recupereze teren (apropos am plecat de la 38,5).
Si, colac peste pupaza, trecandu-mi mana prin a mea freza am constat ca tratamentul cu cito isi face efectul, palma era acoperita de firicele mici mici din parul meu.
Deci se preconizeaza o noua vizita la masina de tuns.

pana data viitoare,
acelasi
perfuzel


PS. era sa uit azi este 1 martie
La multi ani si o primavara cat mai calma