Un gand bun pentru Nic

Prietenii, dar si toti cei care vor sa-i aduca lui Niculae un gand sau o vorba buna, o pot face incepand de maine dimineata, la Capela Cimitirului Sf. Ilie, din cartierul Ghencea.
Va asteapta, cu drag, pe toti...

Inmormantarea va avea loc sambata, ora 12.00, la aceeasi locatie. Niculae v-ar fi rugat foarte mult sa nu veniti in negru, ci in orice altceva... Poate in albastru, culoarea lui preferata.

Adresa: str. Floare de Gheata, la intersectia Prelungirea Ghencea cu Valea Oltului, statia autobuzelor 105, 385, 368.

39, 40.. pseudomonas a invins.

Totul a inceput in Februarie.. Fevrier.. Februar.. Cum se mai potriveste numele asta de luna cu acela al simptomelor care imi aduc aminte ca virusul este inca in mine, inversunat si de neclintit.. febra. Cum se poate inampla o asemenea traznaie.. e cald afara, mi-e bine.. imi plimb aleasa pe coclaurii umbriti pe alocuri de castani, printe cladirile cochete pline de istorii fascinante. Povestim, facem planuri, ne gandim acasa, intre prietenii care ne-au ajutat sa ducem greutatea unui drum atat de anevoios.. Madalina se pregateste de cioburile ei in timp ce eu ma gandesc la bucuria revederii cu colegii, cu paginile revistei.. Anul asta implinim 20 de ani de la terminarea liceului.. poate ajungem. Ne bucuram ca ne avem, ne e dor de Oana.. In septembrie voi reveni acasa sanatos si asa cum spuneam la inceputul corvoadei, implinit.. tata, sot, prieten. Stam si ne uitam peste crenelurile castelului la un apus perfect.. ca noi. E vineri si ploua.. stiu ca va fi bine desi de data asta caldura vine din mine si nu anunta nimic bun.. cand sunt acasa cu soata mea e intotdeauna soare.. Dumnezeu ne creeaza atmosfera perfecta. Cand sunt in spital ploua.. am mai trecut prin asta.. am mai avut febra si am invins de fiecare data. E vineri seara.. ceva imi spune ca urmatoare plimbare la castel va fi una spirituala.. am dreptate. Noaptea trece greu pentru noi toti. Virusul pe care vroiam sa il cred plecat pentru totdeauna si-a gasit un loc bun.. E duminica.. 4 iulie.. cred ca e foarte devreme.. ma doare pentru ultima data.. unghiile imi sunt ingrijite ca intotdeauna, pantofii primiti in dar de la Madalina sunt pregatiti de o ultima plimbare.. zambesc.. o sa fie bine.. trebuie doar sa invatam sa iubim.. Sa il invatam pe impreuna.. E déjà luni seara si apusul e la fel de perfect si Madalina e acolo langa mine si Oana imi povesteste de-acasa si drumul pana la castel imi da putere si soarele ma incalzeste si castanii ne plac si prietenii asteapta sa ma revada si vin acasa.. Am pasaport, sunt bine asa cum v-am promis, avionul decoleaza joi iar berea.. cum stiti.. pe Kiseleff cu fluturi in barba si baloane de sapun...

Al dumneavostra, acelasi perfuzel.. cu tot dragul..

Duminica 4 iulie 2010 la ora 5 in zori dupa o lunga suferinta, Niculae s-a stins din viata la Brescia.. Pseudomonas-ul a invins.

Hall of...

   De cateva zile ma framanta ceva. De fapt de cand m-am internat adica acum o saptamana. Ba mai mult de cand am pasit prima oara (pe 19 martie daca va mai amintiti) pe holul de la intrarea spitalului m-au intampinat diverse portrete care am aflat ca sunt donatorii de vaza ce au contribuit la construirea si dezvoltarea spitalului.

   Ei, acum o sa spuneti si unde e problema?
   Pai ar trebui sa avem si noi un "hall of shame" pe holurile din spitale. Si ma gandesc sa punem portrete cu: ex-ministrii ai sanatatii cu umerii ridicati, nume de prin Topurile tiparite de diverse publicatii (care oricum pentru omul de rand internat in spital nu cred ca il intereseaza ce avere mai are nu stiu cine), directori de spitale care au demonstrat ca managementul si stetoscopul nu prea fac sa functioneze un spital (mi se sufla in casca ca ar fi niste exceptii, stim noi care :), dar nu dam nume). Adica pe cei care ar putea ajuta dar...

   Dar gata cu problemele mele fara de rezolvare sa revenim la ce putem rezolva.
   Dupa trei saptamani de voie buna si drumetii (aaa nu va ganditi ca am luat la colindat cararile din Alpii de prin jur, nu, doar pe aici pe strazi asfaltate/pietruite) a venit vremea pentru a ma interna pentru a continua tratamentul. A trecut si a... treia sau a patra..., cred ca a patra cura de chimioterapie. Pana acum inca rezist cu brio, iar "pasagerul" nu si-a facut aparitia la analize, asteptam sa vedem daca ataca cand voi avea valorile scazute. Oricum avem un picior pe drumul catre casa, mai avem o cura de chimioterapie.

   Aaaa am uitat sa va prezint noul meu prieten care imi tine de urat cat timp nu este Mada in vizita. O broscuta testoasa pe nume Jiji :))

   Si ca tot vorbim de Jiji, dupa o saptamana de uitat la meciurile din campionatul mondial, pe langa faptul ca nu auzeam comentariile (nu am auzit comentarii atat de tehnice niciodata, cu tot felul de termeni si scheme de parca toti care se uitau erau cel putin antrenori si intelegeau tot, ops am uitat sunt intr-o tara in care marea majoritate sunt tifosi :)) )  din cauza vuvuzelelor, mi-a confirmat si faptul ca nu o sa fiu niciodata un microbist. Inafara de meciul Braziliei cu nu stiu cine, celelalte partide au fost anoste, inclusiv incercarea Italiei (parca este campioana) de a invinge Noua Zeelanda (o echipa care cred eu ca este sub nivelul Romaniei).
   Deci concluzia, uitandu-ma la TV si urmarind 20 de barbati care alearga o mingie nu mi-a indus nici o senzatie. Pot spune ca atunci cand am urmarit Raliul 1000Miglia mi-a placut mult mai mult senzatia care o aveam la filmarile onboard :)).

PS. pana cand am reusit eu sa termin de scris avem
si o prietena pentru Jiji, Jijica :)) 

pana data viitoare,

acelasi nou perfuzel

Sub un cer violet

   In plimbarile prin oras am descoperit o straduta ingusta, cu iz de inceput de secol XIX. La parter sunt vitrinele mestesugarilor iar la etaj locuinte, poate in sec. XIX erau mestesugari acum sunt cred vreo 7-8 cafenele, cateva gelaterii, unul sau doua magazine de antichitati, o farmacie si pierdute printre acestea doua ateliere de cizmarie. Pe o laterala gasim si biserica (noua si veche) care adaposteste in curte un mic centru cultural, unde se organizeaza vizionari de film, spectacole de teatru sau expozitii.

   Plimbarea de aseara ne-a mai dus cu "mirosul" si prin Salajan. Si aici ca si acasa, in aceasta perioada a anului infloresc teii. E adevarat nu eu am simtit primul mirosul teilor ci Madalina, deh mai sensibila :).

   Acum dupa mica plimbare pe la inceputul sec. XIX si pe sub teii infloriti, ca stiu eu cine :) (cine stie cum este cu plimbarile pe sub tei sa ridice doua degete si sa posteze raspunsul in comentariu), sa revenim brusc la ceea ce ne-a adus aici. De la ultima mea postare si pana acum am trecut cu bine peste a-3a cura de citostatice. Am stat in spital aproape trei saptamani, cu doar trei zile de febra, maxima fiind de 39 de grade, semn ca "pasagerul clandestin" a fost un pic neutralizat. La primul control facut in ambulatoriu am avut o mica surpriza, eram convinsi ca voi incepe recoltarea de celule stem dar am aflat ca ar fi posibil sa nu am nevoie de transplant. La al doilea control, adica luni, pe langa analizele uzuale, a fost programata si o noua punctie, pentru a confirma sau nu necesitatea transplantului cu celule stem.

   In continuare rabdare si fund tare, o expresie care am descoperit-o dupa orele petrecute in sala de asteptare la Day Hospital (doi cititori sigur stiu despre ce este vorba cu asteptatul la Day Hospital :) ).

pana data viitoare,

noul perfuzel (chel si fara spancene)

Emi a alergat 42 km pentru Nic!

Pe 9 mai, Emilian Isaila, prim redactor-sef adjunct la Adevarul si editorialist la Reader's Digest a alergat maratonul de la Praga in scop umanitar. Aflat la al saselea maraton din viata lui, Emi, asa cum ii spun prietenii, a vrut sa atraga atentia asupra cazului lui Niculae.

Iata ce a declarat Emi, la finalul teribilei curse:

Dedic această cursă lui Niculae Ionescu, art-director la revista „Readers Digest" care luptă în aceste zile cu o boală groaznică, leucemia. Cursa lui e mult mai importantă şi sunt mândru că am putut să-l sprijin în felul meu. Dacă vreţi să-l sprijiniţi şi voi, intraţi pe www.niculae-ionescu.blogspot.com.

Afla de AICI, mai multe amanunte.

Multumim colegilor de la ziarul Adevarul!