O simpla analiza de sange... Asa cum iti faci si TU. Nimic nu mi-a dat de banuit. Eram fericit, tata si sot. Pana intr-o zi, cand aveau sa ma anunte: leucemie acuta mieloblastica
Poti dona si printr-un simplu telefon*:
0900.900.572 - pentru 2 euro
0900.900.570 - pentru 5 euro
Liniile de teledon au fost puse la dispozitie pentru Niculae de ROMTELECOM ROMANIA.
*Cele doua numere sunt apelabile numai in Romania in reteaua Romtelecom
Donatii online Paypal


Donatii in Conturile deschise la ING Bank:
cont RON: RO97INGB0000999901847209
cont EURO: RO47INGB0000999901847236
cont USD: RO74INGB0000999901847235
cod SWIFT: INGBROBU
titular: Niculae Ionescu
Mai multe detalii pe bara din dreapta

marți, 22 iunie 2010

Hall of...

   De cateva zile ma framanta ceva. De fapt de cand m-am internat adica acum o saptamana. Ba mai mult de cand am pasit prima oara (pe 19 martie daca va mai amintiti) pe holul de la intrarea spitalului m-au intampinat diverse portrete care am aflat ca sunt donatorii de vaza ce au contribuit la construirea si dezvoltarea spitalului.

   Ei, acum o sa spuneti si unde e problema?
   Pai ar trebui sa avem si noi un "hall of shame" pe holurile din spitale. Si ma gandesc sa punem portrete cu: ex-ministrii ai sanatatii cu umerii ridicati, nume de prin Topurile tiparite de diverse publicatii (care oricum pentru omul de rand internat in spital nu cred ca il intereseaza ce avere mai are nu stiu cine), directori de spitale care au demonstrat ca managementul si stetoscopul nu prea fac sa functioneze un spital (mi se sufla in casca ca ar fi niste exceptii, stim noi care :), dar nu dam nume). Adica pe cei care ar putea ajuta dar...

   Dar gata cu problemele mele fara de rezolvare sa revenim la ce putem rezolva.
   Dupa trei saptamani de voie buna si drumetii (aaa nu va ganditi ca am luat la colindat cararile din Alpii de prin jur, nu, doar pe aici pe strazi asfaltate/pietruite) a venit vremea pentru a ma interna pentru a continua tratamentul. A trecut si a... treia sau a patra..., cred ca a patra cura de chimioterapie. Pana acum inca rezist cu brio, iar "pasagerul" nu si-a facut aparitia la analize, asteptam sa vedem daca ataca cand voi avea valorile scazute. Oricum avem un picior pe drumul catre casa, mai avem o cura de chimioterapie.

   Aaaa am uitat sa va prezint noul meu prieten care imi tine de urat cat timp nu este Mada in vizita. O broscuta testoasa pe nume Jiji :))

   Si ca tot vorbim de Jiji, dupa o saptamana de uitat la meciurile din campionatul mondial, pe langa faptul ca nu auzeam comentariile (nu am auzit comentarii atat de tehnice niciodata, cu tot felul de termeni si scheme de parca toti care se uitau erau cel putin antrenori si intelegeau tot, ops am uitat sunt intr-o tara in care marea majoritate sunt tifosi :)) )  din cauza vuvuzelelor, mi-a confirmat si faptul ca nu o sa fiu niciodata un microbist. Inafara de meciul Braziliei cu nu stiu cine, celelalte partide au fost anoste, inclusiv incercarea Italiei (parca este campioana) de a invinge Noua Zeelanda (o echipa care cred eu ca este sub nivelul Romaniei).
   Deci concluzia, uitandu-ma la TV si urmarind 20 de barbati care alearga o mingie nu mi-a indus nici o senzatie. Pot spune ca atunci cand am urmarit Raliul 1000Miglia mi-a placut mult mai mult senzatia care o aveam la filmarile onboard :)).



PS. pana cand am reusit eu sa termin de scris avem
si o prietena pentru Jiji, Jijica :)) 





pana data viitoare,

acelasi nou perfuzel

joi, 3 iunie 2010

Sub un cer violet


   In plimbarile prin oras am descoperit o straduta ingusta, cu iz de inceput de secol XIX. La parter sunt vitrinele mestesugarilor iar la etaj locuinte, poate in sec. XIX erau mestesugari acum sunt cred vreo 7-8 cafenele, cateva gelaterii, unul sau doua magazine de antichitati, o farmacie si pierdute printre acestea doua ateliere de cizmarie. Pe o laterala gasim si biserica (noua si veche) care adaposteste in curte un mic centru cultural, unde se organizeaza vizionari de film, spectacole de teatru sau expozitii.
   Plimbarea de aseara ne-a mai dus cu "mirosul" si prin Salajan. Si aici ca si acasa, in aceasta perioada a anului infloresc teii. E adevarat nu eu am simtit primul mirosul teilor ci Madalina, deh mai sensibila :).
   Acum dupa mica plimbare pe la inceputul sec. XIX si pe sub teii infloriti, ca stiu eu cine :) (cine stie cum este cu plimbarile pe sub tei sa ridice doua degete si sa posteze raspunsul in comentariu), sa revenim brusc la ceea ce ne-a adus aici. De la ultima mea postare si pana acum am trecut cu bine peste a-3a cura de citostatice. Am stat in spital aproape trei saptamani, cu doar trei zile de febra, maxima fiind de 39 de grade, semn ca "pasagerul clandestin" a fost un pic neutralizat. La primul control facut in ambulatoriu am avut o mica surpriza, eram convinsi ca voi incepe recoltarea de celule stem dar am aflat ca ar fi posibil sa nu am nevoie de transplant. La al doilea control, adica luni, pe langa analizele uzuale, a fost programata si o noua punctie, pentru a confirma sau nu necesitatea transplantului cu celule stem.
   In continuare rabdare si fund tare, o expresie care am descoperit-o dupa orele petrecute in sala de asteptare la Day Hospital (doi cititori sigur stiu despre ce este vorba cu asteptatul la Day Hospital :) ).








pana data viitoare,
noul perfuzel (chel si fara spancene)