O simpla analiza de sange... Asa cum iti faci si TU. Nimic nu mi-a dat de banuit. Eram fericit, tata si sot. Pana intr-o zi, cand aveau sa ma anunte: leucemie acuta mieloblastica
Poti dona si printr-un simplu telefon*:
0900.900.572 - pentru 2 euro
0900.900.570 - pentru 5 euro
Liniile de teledon au fost puse la dispozitie pentru Niculae de ROMTELECOM ROMANIA.
*Cele doua numere sunt apelabile numai in Romania in reteaua Romtelecom
Donatii online Paypal


Donatii in Conturile deschise la ING Bank:
cont RON: RO97INGB0000999901847209
cont EURO: RO47INGB0000999901847236
cont USD: RO74INGB0000999901847235
cod SWIFT: INGBROBU
titular: Niculae Ionescu
Mai multe detalii pe bara din dreapta

joi, 8 iulie 2010

Un gand bun pentru Nic

Prietenii, dar si toti cei care vor sa-i aduca lui Niculae un gand sau o vorba buna, o pot face incepand de maine dimineata, la Capela Cimitirului Sf. Ilie, din cartierul Ghencea.
Va asteapta, cu drag, pe toti...

Inmormantarea va avea loc sambata, ora 12.00, la aceeasi locatie. Niculae v-ar fi rugat foarte mult sa nu veniti in negru, ci in orice altceva... Poate in albastru, culoarea lui preferata.


Adresa: str. Floare de Gheata, la intersectia Prelungirea Ghencea cu Valea Oltului, statia autobuzelor 105, 385, 368.

miercuri, 7 iulie 2010

39, 40.. pseudomonas a invins.

Totul a inceput in Februarie.. Fevrier.. Februar.. Cum se mai potriveste numele asta de luna cu acela al simptomelor care imi aduc aminte ca virusul este inca in mine, inversunat si de neclintit.. febra. Cum se poate inampla o asemenea traznaie.. e cald afara, mi-e bine.. imi plimb aleasa pe coclaurii umbriti pe alocuri de castani, printe cladirile cochete pline de istorii fascinante. Povestim, facem planuri, ne gandim acasa, intre prietenii care ne-au ajutat sa ducem greutatea unui drum atat de anevoios.. Madalina se pregateste de cioburile ei in timp ce eu ma gandesc la bucuria revederii cu colegii, cu paginile revistei.. Anul asta implinim 20 de ani de la terminarea liceului.. poate ajungem. Ne bucuram ca ne avem, ne e dor de Oana.. In septembrie voi reveni acasa sanatos si asa cum spuneam la inceputul corvoadei, implinit.. tata, sot, prieten. Stam si ne uitam peste crenelurile castelului la un apus perfect.. ca noi. E vineri si ploua.. stiu ca va fi bine desi de data asta caldura vine din mine si nu anunta nimic bun.. cand sunt acasa cu soata mea e intotdeauna soare.. Dumnezeu ne creeaza atmosfera perfecta. Cand sunt in spital ploua.. am mai trecut prin asta.. am mai avut febra si am invins de fiecare data. E vineri seara.. ceva imi spune ca urmatoare plimbare la castel va fi una spirituala.. am dreptate. Noaptea trece greu pentru noi toti. Virusul pe care vroiam sa il cred plecat pentru totdeauna si-a gasit un loc bun.. E duminica.. 4 iulie.. cred ca e foarte devreme.. ma doare pentru ultima data.. unghiile imi sunt ingrijite ca intotdeauna, pantofii primiti in dar de la Madalina sunt pregatiti de o ultima plimbare.. zambesc.. o sa fie bine.. trebuie doar sa invatam sa iubim.. Sa il invatam pe impreuna.. E déjà luni seara si apusul e la fel de perfect si Madalina e acolo langa mine si Oana imi povesteste de-acasa si drumul pana la castel imi da putere si soarele ma incalzeste si castanii ne plac si prietenii asteapta sa ma revada si vin acasa.. Am pasaport, sunt bine asa cum v-am promis, avionul decoleaza joi iar berea.. cum stiti.. pe Kiseleff cu fluturi in barba si baloane de sapun...

Al dumneavostra, acelasi perfuzel.. cu tot dragul..


Duminica 4 iulie 2010 la ora 5 in zori dupa o lunga suferinta, Niculae s-a stins din viata la Brescia.. Pseudomonas-ul a invins.

marți, 22 iunie 2010

Hall of...

   De cateva zile ma framanta ceva. De fapt de cand m-am internat adica acum o saptamana. Ba mai mult de cand am pasit prima oara (pe 19 martie daca va mai amintiti) pe holul de la intrarea spitalului m-au intampinat diverse portrete care am aflat ca sunt donatorii de vaza ce au contribuit la construirea si dezvoltarea spitalului.

   Ei, acum o sa spuneti si unde e problema?
   Pai ar trebui sa avem si noi un "hall of shame" pe holurile din spitale. Si ma gandesc sa punem portrete cu: ex-ministrii ai sanatatii cu umerii ridicati, nume de prin Topurile tiparite de diverse publicatii (care oricum pentru omul de rand internat in spital nu cred ca il intereseaza ce avere mai are nu stiu cine), directori de spitale care au demonstrat ca managementul si stetoscopul nu prea fac sa functioneze un spital (mi se sufla in casca ca ar fi niste exceptii, stim noi care :), dar nu dam nume). Adica pe cei care ar putea ajuta dar...

   Dar gata cu problemele mele fara de rezolvare sa revenim la ce putem rezolva.
   Dupa trei saptamani de voie buna si drumetii (aaa nu va ganditi ca am luat la colindat cararile din Alpii de prin jur, nu, doar pe aici pe strazi asfaltate/pietruite) a venit vremea pentru a ma interna pentru a continua tratamentul. A trecut si a... treia sau a patra..., cred ca a patra cura de chimioterapie. Pana acum inca rezist cu brio, iar "pasagerul" nu si-a facut aparitia la analize, asteptam sa vedem daca ataca cand voi avea valorile scazute. Oricum avem un picior pe drumul catre casa, mai avem o cura de chimioterapie.

   Aaaa am uitat sa va prezint noul meu prieten care imi tine de urat cat timp nu este Mada in vizita. O broscuta testoasa pe nume Jiji :))

   Si ca tot vorbim de Jiji, dupa o saptamana de uitat la meciurile din campionatul mondial, pe langa faptul ca nu auzeam comentariile (nu am auzit comentarii atat de tehnice niciodata, cu tot felul de termeni si scheme de parca toti care se uitau erau cel putin antrenori si intelegeau tot, ops am uitat sunt intr-o tara in care marea majoritate sunt tifosi :)) )  din cauza vuvuzelelor, mi-a confirmat si faptul ca nu o sa fiu niciodata un microbist. Inafara de meciul Braziliei cu nu stiu cine, celelalte partide au fost anoste, inclusiv incercarea Italiei (parca este campioana) de a invinge Noua Zeelanda (o echipa care cred eu ca este sub nivelul Romaniei).
   Deci concluzia, uitandu-ma la TV si urmarind 20 de barbati care alearga o mingie nu mi-a indus nici o senzatie. Pot spune ca atunci cand am urmarit Raliul 1000Miglia mi-a placut mult mai mult senzatia care o aveam la filmarile onboard :)).



PS. pana cand am reusit eu sa termin de scris avem
si o prietena pentru Jiji, Jijica :)) 





pana data viitoare,

acelasi nou perfuzel

joi, 3 iunie 2010

Sub un cer violet


   In plimbarile prin oras am descoperit o straduta ingusta, cu iz de inceput de secol XIX. La parter sunt vitrinele mestesugarilor iar la etaj locuinte, poate in sec. XIX erau mestesugari acum sunt cred vreo 7-8 cafenele, cateva gelaterii, unul sau doua magazine de antichitati, o farmacie si pierdute printre acestea doua ateliere de cizmarie. Pe o laterala gasim si biserica (noua si veche) care adaposteste in curte un mic centru cultural, unde se organizeaza vizionari de film, spectacole de teatru sau expozitii.
   Plimbarea de aseara ne-a mai dus cu "mirosul" si prin Salajan. Si aici ca si acasa, in aceasta perioada a anului infloresc teii. E adevarat nu eu am simtit primul mirosul teilor ci Madalina, deh mai sensibila :).
   Acum dupa mica plimbare pe la inceputul sec. XIX si pe sub teii infloriti, ca stiu eu cine :) (cine stie cum este cu plimbarile pe sub tei sa ridice doua degete si sa posteze raspunsul in comentariu), sa revenim brusc la ceea ce ne-a adus aici. De la ultima mea postare si pana acum am trecut cu bine peste a-3a cura de citostatice. Am stat in spital aproape trei saptamani, cu doar trei zile de febra, maxima fiind de 39 de grade, semn ca "pasagerul clandestin" a fost un pic neutralizat. La primul control facut in ambulatoriu am avut o mica surpriza, eram convinsi ca voi incepe recoltarea de celule stem dar am aflat ca ar fi posibil sa nu am nevoie de transplant. La al doilea control, adica luni, pe langa analizele uzuale, a fost programata si o noua punctie, pentru a confirma sau nu necesitatea transplantului cu celule stem.
   In continuare rabdare si fund tare, o expresie care am descoperit-o dupa orele petrecute in sala de asteptare la Day Hospital (doi cititori sigur stiu despre ce este vorba cu asteptatul la Day Hospital :) ).








pana data viitoare,
noul perfuzel (chel si fara spancene)

joi, 20 mai 2010

Emi a alergat 42 km pentru Nic!

Pe 9 mai, Emilian Isaila, prim redactor-sef adjunct la Adevarul si editorialist la Reader's Digest a alergat maratonul de la Praga in scop umanitar. Aflat la al saselea maraton din viata lui, Emi, asa cum ii spun prietenii, a vrut sa atraga atentia asupra cazului lui Niculae.



Iata ce a declarat Emi, la finalul teribilei curse:

Dedic această cursă lui Niculae Ionescu, art-director la revista „Readers Digest" care luptă în aceste zile cu o boală groaznică, leucemia. Cursa lui e mult mai importantă şi sunt mândru că am putut să-l sprijin în felul meu. Dacă vreţi să-l sprijiniţi şi voi, intraţi pe www.niculae-ionescu.blogspot.com.
Afla de AICI, mai multe amanunte.
Multumim colegilor de la ziarul Adevarul!

joi, 13 mai 2010

Trei

Zi dupa zi, noapte dupa noapte, una peste alta adunate, rasucite sau invartite, tot au ajuns sa insumeze trei luni, sau un sfert de an sau un anotimp sau...
A trecut si a treia cura de citostatice si pana acum nu am avut probleme cu infectiile.
O sa spuneti: da, dar "pasagerul clandestin"? Eh, el este inca prezent, dar nu si-a facut simtita prezenta in niciun fel. Medicii au hotarat sa nu il faca si mai rezistent la antibiotice decat este si nu au mai initiat si terapia cu antibiotice, sunt monitorizat atent si la cel mai mic semn actioneaza (deh am fost "vedeta" data trecuta). Din fericire temperatura este in limite normale de "soparla" 36, extractia celor 4 masele a redus inca un focar de infectie, iar tuseurile anale nu se mai repeta de data aceasta :)
Astept zilele acestea sa inceapa colectarea de celule stem pentru transplantul din ultima etapa a tratamentului. A fost in vizita medicul de la transfuzii si mi-a explicat procedeul: pe scurt o sa treaca sangele meu printr-o masinarie care "cerne" si culege celule stem, am nevoie de circa 7-8 milioane de celule pentru transplant.

pana data viitoare,
acelasi perfuzel

joi, 29 aprilie 2010

Patru dintr-o lovitura

Dupa plimbarile din weekend, luni am fost la sectia de chirurgie maxilo-faciala (unde aveam programare) sa rezolvam problemele dentare pentru prevenirea de infectii la urmatoarele cure de tratament.
Cand a venit Madalina cu fisa de pacient internat ambulatoriu (de fiecare data cand te internezi fie ca esti in rezerva sau ambulatoriu trebuie sa prezinti fisa pacientului care se complecteaza de biroul de internari) am aflat cu stupefactie ca sunt inca cetatean al Republicii Socialiste Romania (ar trebui sa le upgradeze sistemul informatic cineva cu noul statut al Romaniei, oare stiu ca suntem tara membra UE???).
Inapoi la consultatie, unde a fost simplu, dupa ce a complectat fisa pacientului, doctorul s-a uitat pe radiografie si a spus asistentei sa pregateasca anestezicul si ustensilele de extractie, pe scurt radacinile maselelor cu numerele 34, 35, 37 si 38 nu mai sunt (in traducere libera pe partea stanga sunt chel si in gura). Dupa extractii ma asteptam sa plec acasa, dar surpriza, am fost condus intr-o rezerva unde am primit o punga cu gheata si am stat aproximativ doua ore pana ni s-a spus ca putem pleca.
Tot in weekend, la slujba de duminica oficiata de preotul Gheorghe Timis, de la Biserica Ortodoxa Romana din Brescia, s-a organizat o colecta pentru mine in cadrul comunitatii romanesti.
Marti si miercuri am fost in plimbari pe strazile din jurul "casei".

Astazi, joi, pe langa plimbarea prin centru, am vizitat Domul Vechi. Structura principala a fost construita în secolul al XI-lea pe ruinele unei bazilici anterioare. Langa intrare se afla sarcofagul lui Berardo Maggi, realizat in marmura roz de Verona, in timp ce in prezbiteriu se afla intrarea in cripta lui San Filastrio. Cladirea adaposteste picturi precum Adormirea Maicii Domnului, Evanghelistii Luca si Marcus, Sarbatoarea Mielului Pascal si Elias si Ingerii realizate de Alessandro Bonvicino (cunoscut sub numele de Moretto); doua canavale de Girolamo Romanino, precum si alte lucrari ale lui Palma il Giovane, Francesco Maffei, si altii.



Si ca sa imi para mie rau, intre 5 si 9 mai se va desfasura cursa de automobile Mille Miglia, deci un spectacol cu masini din 1900 toamna pe care o sa il urmaresc probabil la tv.
In imagine un 330 - ABARTH 750 GT Zagato (1957) - Gran Turismo, dar sunt inscrise si masini din 1927.

pana data viitoare,
acelasi perfuzel

PS.: update cu poze din turnul castelului  

sâmbătă, 24 aprilie 2010

"Concediu" intre curele de tratament

Dupa aproape 3 saptamani de spitalizare, am primit bilet de voie pana pe 3 mai, cand voi incepe a 3-a cura de citostatice inainte de colectarea de celule stem.
Deci dupa a 3-a urmeaza a 4-a si ultima inainte de transplantul autolog (pe scurt o perfuzie cu celulele stem colectate, nu va ganditi la nu stiu ce operatie cu bisturie si forceps-uri :D), asa caci sase ca nu se stie cat de repede ajung inapoi acasa :)) (asta daca nu mai fac "acrobatii" dupa curele de citostatice).
Ultima saptamana in spital a fost rezervata investigatiilor pentru a nu mai avea surprize la urmatoarea cura de citostatice (un adevarat exercitiu de rabdare pentru ca intai mi s-a spus pe 16 ca ies din spital dupa care pe 18 au spus ca nu ies si asteptam noi investigatii). Au fost tot felul de controale: de la aparat Doppler pentru inima (de la tratamentul cu doxorubicina unul dintre organele afectatate este inima), chirurgie (iar am facut cunostinta cu tuseul rectal :D), stomatologie.
Lasand in urma camera sterila, astazi am facut prima plimbare prin orasul vechi. Dupa atat timp petrecut intr-o singura camera, sa iti bata vantul in fata, sa simti pulsul si forfota strazii, a fost nemaipomenit. Am traversat piatete, ne-am strecurat pe stradute inguste (atat de inguste incat era loc doar pentru un om calare) si dupa aproximativ o ora eram inapoi apartament.

De joi am o noua preocupare, ma uit la transmisiunile Raliului 1000 Miglia care are ca punct de plecare Brescia si se intinde pana undeva pe sus prin Alpi. Intradevar nu este aceeasi senzatie ca atunci cand esti pe marginea probei speciale si se simte miros de benzina nearsa si cauciuc ars, dar avand in vedere conditiunea mea... Destul de interesant, este altceva decat am vazut in Romania la raliurile la care am fost spectator. Nu mai spun ca sunt cateva Fiat Grande Punto Abarth S2000. Evo (destul de multe probleme cu difentialele si transmisia), Subaru, Peugeot (destul de multe 206 si 207, din cate am inteles din comentarii piesele de schimb sunt destul de accesibile ca pret pentru un pilot independent), Renault (Clio R3S), Citroen au c-am fost lasate in urma de Fiat GP Abarth :)).
Mada a cumparat o revista culinara si descopera viitorul meniu si cat de simplu poti sa gatesti :)).


pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel

miercuri, 14 aprilie 2010

La vita e' qualcosa di meraviglioso

Dupa o absenta de o saptamana, nu foarte linistita pentru mine, I'm back :), a vazut cineva rata inecata si...
A fost, intr-adevar, o saptamana cu mai multe evenimente, incepand cu febra, care parca era o mica balerina, acum 37, acum 39. Si a tinut-o asa cateva zile si nopti. Posibila cauza fiind ori virusul "clandestin" pseudomonas, ori o infectie la nivelul colonului. Duminica seara. dupa ce toata ziua temperatura a stat in grafic la 38, am ajuns la 40, dupa o injectie cu un cortizon, care normal ar fi trebuit s-o scada, cu obrajorii rosii si capul in flacari. Normal, iar am testat turbanul. A venit medicul de garda si a schimbat nu stiu ce pe lista de tratament, iar pana dimineata am ajuns la 36 si de atunci ne mentinem sub linia 37.


Noaptea de miercuri spre joi cred ca o sa ramana in amintirea unor asistente de pe aici: au reusit sa puna de pe buda pe carut si apoi in pat cam de 2 ori greutatea lor :)
Ce s-a intamplat? Am vrut si eu ca omu' la buda si a iesit cu 2 litri de sange - banuiesc ca era in plus :). Dupa resuscitare si stabilizare, am fost consemnat la pat si dotat cu "pinguin" (aici nu ii spune ratoi) si pampers pentru orice eventualitate in caz de dezastru. Am ajuns la transfuzia a 8 pungi de sange in noaptea de miercuri spre joi si toata ziua de joi. Ma gandesc: oare erau la fel de disponibile imediat daca eram intr-un sistem binecunoscut? Sau eram trecut iar pe lista cu..."si altii"
Bineinteles ca a urmat si nelipsita colonoscopie :) - jos palaria pentru doctorul care a condus "sarpele": a fost destul de rezonabil. Pacat ca era colonul meu plin cu sange si nu prea s-au vazut multe pentru un diagnostic. Nicio problema: avem CT. Au injectat in 2 secunde substanta de contrast (nu m-au chinuit sa beau 2 litri de substanta de contrast), au trecut de 7-8 ori cu mine prin inel (ei da, sunt tras si prin inel) sa vada pe unde "rasufla" colonul meu. Om fiind si nevoi avand, la fiecare scaun iesea si 1 litru de sange, care era imediat perfuzat. Ca sa evitam aceste scaune, de vineri mananc direct in vena dintr-o punga destul de mare (3 L), cu multe Kcal si asezonat cu sticlute pline cu vitamine care mai de care.


Si ca sa incheiem cu "minunile facerii", cine spunea ca un barbat nu poate simtii durerea unei femei la nastere?
Ca sa citez o prietena, in familia noastra eu am tras batul scurt sa simt durerile nasterii (Madalina a nascut prin cezariana).
Imi pare rau, iar va contrazic, dupa tratamentul pentru stimularea maduvei ososase am avut niste dureri in zona lombara de cred ca am fost auzit 2 camere mai incolo cum IL intrebam cu ce am gresit sau cum treceam Dunarea in sus si in jos, au fost 2 nopti si o zi de cosmar cu dureri pe care le pot descrie doar asa: descarcarea aparatului cu socuri electrice, asta simteam cu fiecare bataie a pulsului meu, in zona lombara. Desigur, a venit salvator si perfalganul, dar in prima faza a tinut durerea departe fix 2 ore, si cum perfalgan facem doar de 3 ori pe zi restul orelor, pana la urmatorul, erau insotite de intrebari, raspunsuri, rugaminti, promisiuni :)
Da, dar a fost o durere buna, a fost startul in procesul de producere a celulelor de care am nevoie.


Yuppy! Astazi, dupa vizita de dimineata, am primit bilet de ridicare din pat si liber la mancare solida.
Cam acestea sunt aventurile din ultima saptamana, imi cer scuze pentru absenta dar a fost mai presus de mine.




pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor,
acelasi perfuzel


PS. si a mai trecut cu bine un 13 :)

marți, 13 aprilie 2010

Niculae are nevoie de ajutor in continuare

Reportaj despre Niculae, pe Acasa TV


Multumim colegilor de la AcasaTV!
Prietenii si colegii lui Nic.


joi, 8 aprilie 2010

Doneaza si tu 2% pentru Niculae!



Ai dreptul sa directionezi 2% din impozitul pe venit!

Foloseste-te de acest drept si indeamna-ti colegii, prietenii si cunoscutii sa faca la fel.

SALVEAZA VIATA LUI NIC CU O SEMNATURA. SEMNEAZA FORMULARUL 200 SAU 230

E simplu. Iata ce trebuie sa faci:
Pasul 1
Daca esti salariat, completeaza formularul 230 in 2 exemplare
Daca esti persoana fizica autorizata sau ai avut in 2009 venituri din alte surse decat cele salariale (drepturi de autor, chirii, venituri din comisioane etc), completeaza datele Federatiei Asociatie Bolnavilor de Cancer la rubrica 2% in formularul 200, pe care oricum ai obligatia sa-l depui la Administratia Financiara.

Federatia Asociatilor Bolnavilor de Cancer
Cod de identificare fiscala 23728748
Cod IBAN: RO06FNNB001802247025RO04

(deschis la Credit Europe Bank, filiala 1 Mai Bucuresti tel/fax 0212530591)

Pasul 2
Depune formularul la Administratia financiara de domiciliu (click aici ca sa afli care este sectia de care apartii ) pana la data de 15 mai 2010 alaturi de copia fisei fiscala aferenta anului 2009 (Sau poti trimite prin posta cu confirmare de primire.)
Grabeste-te, poti sa faci asta doar pana la 15 mai!
Multumim,
Prietenii lui Nic




Nota: Formularele 200 (4 pagini) si 230, completate deja cu datele asociatiei care sustine cauza lui Niculae, pot fi descarcate de mai jos (pentru intregul format, click, apoi click dreapta si Save As...) Nu trebuie trecute decat datele persoanei care face donatia si apoi semnate.






marți, 6 aprilie 2010

Iesim din monotonie

Va amintiti ca ieri imi doream o plimbare prin parc.
Ei bine am facut o plimbare, dar nu prin parc, ci prin curtea spitalului catre camera de garda.
De ce? Se pare ca febra naravasa este de-a dreptul naravasa si acasa nu avem cum sa ii punem capastru (39 cu frisoane), drept urmare dupa analizele de la camera de garda am fost dus la sectia de hematologie si internat.
E grozav sa nu iti mai caute vene pe maini pentru recoltare de sange :)
Dupa terapia de consolidare mi-au scazut mult valorile, drept urmare sunt din nou in aplazie, dar de data asta au aparut si unele complicatii si acum stau in camera sterila (doar este unul dintre motivele principale pentru care am plecat din romania).
Acum il inteleg pe Nenea Puiu (nu dam nume) ce a simtit cand a facut colonoscopie. Si mai stiti expresia "ma doare in fund", mai ganditi-va inainte sa o folositi daca nu ati incercat un tuseu rectal :), este groaznica senzatia.
Trebuie sa ii fac o poza lui Mada sa vedem daca o recunoasteti :), cand intra asistentele pentru mine toate sunt ca una. Noroc ca vorbesc si imi dau seama cine este :).
Aseara am probat turbanul de gheata :) (40 temperatura), mi-au c-am trebuit ceva minute bune sa simt ca este rece. Spre dimineata mi-am mai revenit, cu multe lichide perfuzabile si bineinteles apa multa.
Dar pana la urma tot inainte ca trebuie sa ne facem bine.

pana data viitoare,
acelasi perfuzel

luni, 5 aprilie 2010

Adevarat a Inviat!

Mai lipseste sunetul facut de ciocnirea oualelor rosii, dezamagirea unuia dintre concurenti si bucuria celuilalt :)
Eu am fost cel necastigator :), dar oricum am interdictie inca la ou fiert.
Pe aici nu se vopsesc oua, se gasesc doar oua de ciocolata cu cadouri in ele, si nici lumina nu se ia de la biserica. A cautat Mada vopsea de oua dar fara succes. Deja ne gandeam sa cumparam un panettone, in loc de cozonac, si sa fierbem 2 oua pe care sa scriem "rosu", dar nu a fost asa...
Saptamana trecuta a primit Madalina un telefon de la o romanca stabilita in Italia, care a vrut sa ne cunoasca. Asadar joi dimineata ne-am intalnit cu Florina si fiul ei la un ceai. A fost foarte emotionant momentul, atat pentru mine cat si pentru Florina.
Sambata seara, in timp ce eram resemnati ca anul acesta vom avea un Paste fara lumina, fara oua rosii si fara bunatatile traditionale, primim un telefon de la Florina care ne spune ca are ceva pentru noi. Surpriza! Erau 2 oua rosii si un cozonac autentic romanesc. Asa ca am avut o farama de Paste romanesc si noi.
Ziua de Paste am petrecut-o jumatate in spital, am avut programare pentru analize si control. Asa ca am stat si am asteptat de la ora 7,30 pana pe la ora 12.00 rezultatul analizelor, si normal, ca in legile lui Murphy ne era teama ca daca plecam pana acasa, sigur atunci ne-ar fi chemat.
Sunt din nou in aplazie, deci am raspuns cu brio la a doua cura de citostatice. Nu ma simt grozav cu valorile scazute, cu vreo 700 de globule albe si vreo 32 de mii de trombocite si cu un pic de febra naravasa din cand in cand (ei nu va ganditi la cine stie ce termometre sparte, acolo un 37 care se apropie de 38 dar nu trece de 38), dar sunt pe pozitie si astept sa isi faca efectul injectiile de stimulare a maduvei osoase.
In rest, azi a iesit soarele, si tare mi-as dori o plimbare prin parculetul de peste drum, dar mai avem un pic de asteptat.

pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel

miercuri, 31 martie 2010

12, 13, 2, 3, 18, 19, 23, 30

Nu este o combinatie castigatoare la loto, dar se pare ca a fost castigatoare pentru mine.
Am stat si m-am gandit, dar trebuie sa fac un ocol pe la originele mele si prin folclorul familiei.
"Cica se facea ca in ziua de 15 septembrie, nu mai conteaza anul, oricum primul lucru pe care l-am facut, inainte sa incep sa tip ca un copil normal, am trantit o placinta de toata frumusetea in palma unei asistente. (ma scuzati dar eram mic si nestiutor)"
Ani de zile am trait cu ideea ca din acest motiv as avea ceva noroc, si bine inteles ca tot romanul cand se vorbeste de noroc, am si jucat la loto :), pana m-am convins ca nu e ceea ce pare.
In acest moment, cred ca nu la loto mi-a fost dat sa am noroc.
Sunt cel mai norocos om ca am langa mine femeia pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, ce mi-a daruit o fata ce face cat 10 baieti, familia (asta include mama, tata, socru, soacra, frate, cumnate, unchi, matusi, veri si verisoare, frati de sange), iar in jurul meu prietenii vechi de familie, colegii de serviciu si prietenii din ultimele 46 de zile.
Da, au trecut 46 de zile de cand am aflat... si pe jumatate vindecat :).
46 de zile de mutat branule prin venele mele de pe brate, apropo de ieri dupa amiaza sunt posesorul unui cateteter central, dar stiti care au fost primele cuvinte care mi-au venit in minte dupa ce a mai trecut din efectul anesteziei: "Un fleac, m-au ciuruit. Nu credeam ca doare asa" :)
46 de zile de cand am fost internat, ca de azi sunt externat :).
O sa urmez tratamentul in continuare ambulatoriu, tot in spital dar ma duc imi fac analizele si ceva pastile/perfuzii si gata plec. O sa mai fiu internat probabil in momentul in care o sa mi se colecteze celule stem si mai apoi in momentul in care o sa imi recuperez celule, sau batem in lemn, daca apar complicatii.

PS.: daca incearca cineva combinatia si castiga, juma-juma ca sunt numerele mele :), si va dau voie sa il folositi si pe 46
A... nu am explicat ce inseamna toate aceste numere, desi cateva le intelegeti: 12 internare, 13 vestea, 2 mutat Matei Bals, 3 trecut cu bine peste noapte, 18 plecare Italia, 19 internare Brescia, 23 veste remisie si continuare tratament consolidare, 30 externare.

pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel

joi, 25 martie 2010

Prima saptamana in Italia

Incet, incet ne adaptam pe aici.
Am luat legatura cu Fundatia AIL, de care ne-a spus Tudor, si ne ofera gratuit, pe perioada tratamentului, un apartament in vecinatatea spitalului. Am ramas destul de uimiti cu ce normalitate a decurs discutia (desi aveam amandoi, si eu si Madalina, emotii) si cum s-a terminat: incepand cu 2 aprilie ne putem muta in apartament.
Da, ne putem, cum termin tratamentul de consolidare voi fi externat si voi continua ambulatoriu (adecatelea voi trece strada in fiecare dimineata pt control, analize, tratament). Dupa 6 saptamani si ceva de spitalizare liber.
Ne-am facut si primii prieteni aici: colegul meu de camera Sandro si familia acestuia. Cu toate ca suntem la inceput cu vorbitul limbii italiene, inca nu ne dor bratele, ne intelegem binisor cu ei. Locuiesc in imprejurimile Bresciei, la 20 km. in orasul in care este una din fabricile Beretta (Gardone Val Trompia) :), la poalele muntilor.
My new look :) caciulita crosetata de Mada intr-o zi :) si prietenul pomisor :)




pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel





miercuri, 24 martie 2010

Intre nori o raza de soare

Dumnezeul sa IL odihneasca si sa IL aiba in grija pe Mile.



Ieri cand a venit doctorita in vizita mi-a dat o veste buna: in maduva osoasa sunt sub 5 % blasti.
Deci sunt in remisie si in continuare facem tratament cu citostatice de consolidare nu se reia tratamentul cu citostatice pentru a ajunge la 5 %.. Am inceput deja si terminam peste 7 zile. Mai trebuie sa asteptam totusi rezultatul de la citogeneza pentru pronostic si atunci vom sti exact ce este de facut in privinta transplantului.
In orice caz, nu ne asteptam, ca dupa peripetiile din ultimele 3 saptamani, primul tratament sa aibe rezultate atat de bune. Iar din punct de vedere al infectiilor, stau mai relaxat, la cate antibiotice am "stocat" in ultimele 2 saptamani.
Cred totusi ca leucemia a fost depistata destul de devreme, ca evolutie, si 13 a fost chiar norocos, ma rog fara lesinul meu.
Si mai cred ca toate gandurile bune stranse in jurul meu au avut si ele un cuvant de spus.
Multumesc mult.
Intre timp norii au inceput sa se rasfire si din loc in loc se zareste soarele. Am un nou "prieten" foarte apropiat, o sa merg cu el peste tot, ne leaga un tub prin care curg diverse lichide cu viteze de 60ml/ora sau 200ml/ora si aceeasi culoare "orangina' ca sa citez asistenta. (Stefana sa sti ca ai o sosie aici)
Ieri Mada a ajuns cu plimbarea pana in Cetate, in partea orasului vechi unde sunt de vizitat de la Muzeul Roman pana la Domul Nou construit pe la 1600. La cat mi-a aratat pe harta traseul sunt vreo 5-10 km.
pana data viitoare, sarutari de mani doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor,
acelasi perfuzel

luni, 22 martie 2010

Incepem o saptamana noua

Deja este luni. A trecut weekendul pe langa noi, pentru mine parca incet (m-am obisnuit sa fie Madalina cu mine 12 din 24) iar pentru Madalina a fost un weekend de recunostere cu harta in mana ca cercetasii :)
De dimineata mi-a fost facuta si punctia in creasta iliaca, tot in dreapta ca prima :), cel mai inalt punct pe spate al osului bazinului, si asteptam rezultatele (au fost ceva lamele si eprubetre de inseriat cu coduri de bare).
Cred ca prima dintre analize sa o aflam maine, adica cati blasti mai sunt in maduva osoasa, in sangele periferic vineri nu erau blasti. Celelalte analize, citogeneza si alte bio, cio, tio, mio vor fi gata undeva saptamana aceasta. Atunci vom sti exact cum stam si ce avem de facut.
Pana atunci nu prea fac mare lucru, ma cantaresc zilnic, imi iau temperatura de 3 ori pe zi (si daca de vineri "no more cortizon" ca sa citez doctorita, nu am trecut de 37), umpu bidoane ca sa se contorizeze cata apa intra si cata iese, imi aleg meniul, si normal astept ora 12.00 si ora 18.00 sa o vad pe Madalina. A si citesc din ghidul de conversatie roman-italian incercand sa imi si ramana ceva in capsorul meu :).
Conversatie mai fac si cu al meu coleg de camera, inca nu ma dor bratele :) , un tip foarte OK nu cu mult mai in varsta decat mine, care este, banuiesc, la ultima cura de citostatice inainte sa i se perfuzeze celulele stem culese.
Nu imi vine sa cred cate s-au intamplat in 6 saptamani, parca ieri in birou se dadeau titlurile la revista de martie, acum cred ca deja e in tipar revista de aprilie.
(si imi trece un gand: da ce credeai ca se opreste timpul in loc)
NU, ar fi un raspuns, numai ca a inceput sa imi fie dor de zumzetul biroului, de lucrurile pe care le faceam zilnic...
Si, DA, al doilea, sa se opreasca, iar cand reporneste sa fiu new one :)
Ei, ganduri, nostalgii, vad ca am fost lucrat de aceasta boala, eu ala rece, care nu isi prea arata din sentimente..., schimbat dornic sa impartasesc din caldura inimii mele.


In incheiere as vrea sa incepem sa ajutam:
Imi pare rau pentru ce se intampla cu Mile Cărpenişan, am vorbit cu cei de acasa daca se poate transfera ce sange a fost donat pentru mine, nu stiu inca nimic poate avem vreun comment :).
Raman indatorat d-nei dr. Doina Gosa daca ne poate ajuta cu transferul, iar dupa vindecare daca sangele meu o sa fie bun voi fi un donator regulat. As vrea sa pot dona eu dar din pacate al meu nu e tocmai bun in aceste momente.
Asadar daca cineva vrea sa mai ajute un coleg din presa aveti aici toate detaliile:
http://coralfields.blogspot.com/2010/03/post-pentru-presa.html
Pe scurt se poate dona oriunde in tara pentru Mile Cărpenişan, internat la Spitalul Judeţean din Timişoara, iar apoi chitanta sa fie trimisa prin fax la Timisoara la numarul: 0256.482.520.


Stiu ca se poate, va rog uniti-va.




pana data viitoare, sarutari de mani doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel

sâmbătă, 20 martie 2010

Jurnal de calatorie sau unde poti ajunge in 5 ore :)

De ce 5 ore, simplu: la 11.00 eram in Bucuresti la 16.00 eram pe autostrada Bergamo-Brescia la 1800 km departare de Bucuresti :)
Joi 18 martie la ora locala 15.00 am aterizat la Bergamo. Zborul a fost pentru mine OK, pentru Madalina cu un pic de spaime dar a trecut cu bine.
Gandurile mele ca o sa se uite toata lumea la mine, doar aveam o masca pe figura :) si sapca in cap de mi se vedeau numai ochii si sprancenele, nu s-au adeverit. De la stewardesele de la wizzair (care au fost amabile si de cate ori treceau pe langa randul 1 ne intrebau cum suntem) pana la pasageri pe nimeni nu a surprins masca :)
La ghiseul de control am trecut ultimii, am evitat aglomeratia, iar vamesul sa uitat o secunda pe CI, ignorand raportul medical din mana lui Mada, dupa care ne-a facut semn sa trecem.
Dupa recuperarea bagajului, hop in poarta Misu, care a ajuns in Brescia dimineata devreme dupa un sprint de 1800km impreuna cu ionut copilot Autostrada si via Brescia. Cazarea la hotel, despachetarea si apoi trebuia si stomacul nostru sa manance ceva, nu?
Zis si facut ne uitam la ceasuri vedem ca este 18.00 si plecam spre stradutele vecine sa gasim restaurantul. Aici intervine partea haioasa intre 15.00 si 18.00 restaurantele sunt inchise si nu prea ai unde sa manaci macare gatita (eu din pacate trebuie inca sa manac fiert, copt...), dar noi ne uitam la ceas si vedeam cu stupoare 18.20 inca e inchis!!!, pai vrem sa mancam de ce nu deschid astia, dar niciunul dintre noi, eu, Mada, Mihai, Ionut  nu potrivise ceasul dupa ora locala, eram toti pe ora Romaniei :)
Asadar la plimbare pe straduta inainte, undeva pe la capatul ei dupa o plimbare de 40 minute am gasit un restaurant care se redeschisese.
Mancare buna si ok, unde mai pui ca am fost serviti de un chelner roman :).
A fost prima plimbare dupa masa si m-am simtit tare bine, cred ca si stomacul meu :)
Ne-am intors la hotel, nu inainte de a localiza un Carrefour si a face ceva mici cumparaturi de rontait dimineata.
Somn de voie si a venit dimineata, am crezut ca scap de obisnuinta de a ma trezi la 6.00, nu sa intamplat punct la 6 eram cu ochii pe peretii camerei :)
Vineri, 19 martie la 8.30 eram in drum spre magazinul vodafone pt. a reincarca cartela de internet si cumpara numere de telefon sa putem comunica (Tudor ne-a donat modemurile care le-a avut el cat timp a stat la tratament). Ghinion magazinul se deschide la 9.30, deci, cafea si ceai pe o terasica cocheta pe marginea trotuarului.
La 10.00 eram rezolvati si cu internetul si cu numerele de telefon, si repede la hotel caci trebuia sa ajunga Tudor si sa mergem la spital.
Pe la 12 eram in sala de asteptare a sectiei de hematologie a spitalului din Brescia.
A urmat discutia cu d-na. Doctor, consultand hartiile pe care le-am adus cu noi, unele traduse, altele, din cauza de timp netraduse, dar nu a fost nici un inconvenient unde nu sa inteles sa tradus pe loc :)
Un set de analize, completarea unor formulare, multe semnaturi si gata la ora 17 mi-a fost pregatit un pat si sunt posesor de bratara de identificare cu cod de bare :) (adica radem, glumim, nu parasim incinta).
Impresii despre spital, arata cum ar trebui sa arate un spital. O rezerva cu 2 paturi, toaleta si dus, destul de luminoasa si incapatoare.
Amintirea lui Tudor, desi a trecut ceva timp de cand el a fost tratat aici, este inca vie, multe asistente mi-au spus "tu sei amico con Tudor".

Altfel sunt cel mai increzator ca totul va fi "o poveste" mai devreme sau mai tarziu.

pana data viitoare, sarutari de mani doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel

joi, 18 martie 2010

18 martie, doua motive de sarbatoare

Cu scuzele de rigoare pentru absenta, astazi reluam.
In familia noastra, cel putin de 37 de ani cati am eu, pe 18 martie intotdeauna era tortul, muzica si dansul, normal, al adultilor, iar noi, copiii, eram in alta camera.
Anul acesta sarbatorim, in primul rand, 65 de primaveri trecute, auci ma scuzati, daca ma citeste tata o sa spuna ca l-am imbatranit, rectific 27 :) - asa spune el de vreo 20 de ani incoace, si, in al doilea rand, pasul catre Italia pentru vindecarea mea.
Luni, dupa vizita medicilor si sfaturile primite referitoare la infectie, sunt acoperit din cap pana in picioare si nu mai sunt probleme, insa trebuie continuat tratamentul pentru leucemie ca sa nu pierdem ceea ce s-a facut pana acum.
Normal, a urmat consiliul de campanie :) si am hotarat, cat de repede: Italia.
Si de aici s-a pornit caruselul: Madalina a inceput drumurile pentru aranjarea treburilor pe aici, Mihai, dupa ce a constat ca masina este nefolositoare (cea decedata cu airbagurile sarite), a cautat solutii sa gaseasca o alta masina (pe care a si gasit-o, iar la ora asta cred ca este pe undeva prin Austria). Tudor a trimis mailurile in Italia pentru a aranja intalnirea cu doctorita de acolo, a facut rezervarile pentru hotel. Maria continua derularea campanei si face noi planuri. Eu cred ca am avut cea mai usoara sarcina: sa cumpar bilete de avion :), zis si facut, wizzair.com, click dupa click, si am rezervat biletele.
Ieri seara, dupa ultima injectie intravenoasa cu antibiotic, am revenit acasa. Oricum, este o senzatie sa fii imbracat cu alte haine decat pijamalele, sa pui pantofi in picioare in loc de papuci, cam nesigure planetarele mele, dar nu m-am lasat, pana la masina as fi doborat si recordul la suta de metri.
Acasa, suna bine acest cuvant si aseara l-am si simtit si in cel mai indepartat coltisor al sufletului, mai ceva ca altadata.
Astazi pe la pranz, vom fi in drum spre Italia, cu toate sperantele ca totul va fi bine si nu peste mult timp o sa revin in mijlocul prietenilor.
Multumesc mult tuturor pentru ajutorul si sprijinul pe care mi l-au acordat.
Iar pentru cei care vor in continuare sa doneze sange pot sa o faca, nu neaparat specificand ca este pentru mine, ci gandindu-se la mine, sigur se va salva o viata cu acel sange.


pana data viitoare (sper cat de curand), sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor,
acelasi perfuzel

sâmbătă, 13 martie 2010

Alt 13 mai norocos

Se intampla atat de multe lucruri in jurul meu pentru mine, si de cate ori incerc sa multumesc si sa pun pe "hartie", apare nodul in gat, lacrimile stau sa siroiasca, nu stiu daca exista cuvinte atat de "incapatoare" sa pot transmite tot ceea ce simt fata de oamenii ce imi sunt alaturi, si ma sprijina.
Vreau sa multumesc in primul rand tuturor colegilor din Reader's Digest Association pentru gandurile bune si sprijinul pe care mi-l acorda, sunt cel mai recunoscator om ca de un an si mai bine fac parte din aceasta mare familie, din Statele Unite pana in Australia.
In al doilea rand vreau sa multumesc celor care au organizat aseara evenimentul de la Jet Set Caffe, d-nei Carmen Voinea - EventBazar, Maria Clara Brumariu - Adevarul, Anca Radulescu, si tuturor invitatiilor prezenti, RealitateaTV, Catalin Josan, Anya, Dilema Veche si multi altii.
Sper ca urmatorul eveniment sa fie unul la care pot participa si eu, vindecat, si plin de putere ca alaturi de toti prietenii sa putem urni sistemul sanitar sa se indrepte catre normalitate.

pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel

PS: uikend placut si mult soare!

PS cu multumiri :) Am uitat de "copilul" Tavi Babiciu - ProTV, familiei mele din redactia RD - Anca, Stefana, Catalin, si nu in ultimul rand fratelui de suflet Misu si a lui masina care din cauze de canal neavertizat rasarit in mijlocul soselei, a dat cu airbagurile in pasageri.

vineri, 12 martie 2010

12 martie - 4 saptamani

Exact la ora la care scriu, vineri 12 februarie, aveam programare la dentist.
Cateva ore mai tarziu o  asistenta de la recoltare analize MedLife masura timpul de coagulare al sangelui. Alte cateva ore, internat de urgenta la Coltea, alte analize, punctie si o noapte lunga.
Daca stau sa ma gandesc internat am mai fost pe la 6 ani cred, dar nu imi aduc aminte de ce. Internarea din armata (1991) nu se pune era scutire :) desi am avut bineinteles de furca tot cu o infectie la mana si picior.
Privind in urma la cele 4 saptamani pot spune ca mai am de trait atatea vieti cati donatori de sange au fost si de intalnit atatia prieteni care ne-au ajutat si ne ajuta in continuare.
Si ca orice "sarbatoare" trebuie si o dorinta nu-i asa: ne-am dori, eu, Mada si prietenii ca sa putem intr-un fel sa schimbam roata asta neunsa a sistemului sanitar macar pentru tratamentul bolilor cu risc mare, sa nu mai existe atata birocratie si da sa recunoasca forurile in masura "nu suntem in stare sa va rezolvam cazul, uitati aveti aici documentatia, acestea sunt clinicile, astia sunt banii pentru tratament". Amin
In rest sunt in forma, eh cu cate o temperatura mai zvapaiata, dar per ansamblu celule sunt si se inmultesc, hemoglobina creste, iar de infectii cred ca un an de acum incolo nu se mai atinge vreuna de mine.

pana data viitoare, sarutari de maini doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor,
acelasi perfuzel

miercuri, 10 martie 2010

In caz ca va intrebati cum a fost concertul pentru Nic


Pentru mai multe detalii, un reportaj incendiar aici 

Am vrea ceva soare, dar avem vesti bune

Si astazi se arata o zi OK.
Dupa vizita doctorului de dimineata sunt cel mai optimist om din lume si parca as alerga un pic pe aleile din Parcul Circului.
Este adevarat hemoglobina creste, celulele se inmultesc, mai asteptam ceva analize specifice sa vedem concentratia de celulule nu bune :).
Stau si ma gandesc cat de socialbil devin oamenii cand ii desparte un culoar de 1/2 m intre paturi. Nu vreau sa vorbesc despre bolile care ne-au unit destinele ci numai despre legatura care se creeaza. Ne impartasim ganduri, ne dam sperante.
In stanga mea la locul de geam, este Bunelul, un domn de 68 ani din zona Focsanului. Este internat de aproape o luna si inca are puterea sa ne spuna o gluma sau o povata. Povestim de cate in stele si luna.
In dreapta se afla un domn doctor reumatolog din ploiesti, aproape 60 ani cred, cu care povestim despre locurile si mai ales specialitatile culinare pe care le-a experimentat cu ocazia conferintelor medicale la care a luat parte. Si cum a fost prin Suedia puteti fi siguri ca avem ce povesti :).
In rest


pana data viitoare,
acelasi perfuzel

luni, 8 martie 2010

8 martie la multi ani tuturor mamicilor prezente si viitoare

M-am trezit cu melodia in cap dis de dimineata (5.45), dar fiind intr-o rezerva de spital doar am aruncat privirea spre patul de visavis unde de doua nopti este langa mine mamica fiicei noastre si am murmurat incet incet:
E ziua ta mamico, in dar ti-am adus inima
Si crede-ma mamico, un dar mai frumos nu se putea...
Au mai fost si altele dar le pastrez pentru mine :)
Altfel o zi buna, vestile sunt imbucuratoare, analizele sunt pe drumul cel bun.
O singura problema credeam ca vine primavara cand colo vad ca iar a inceput sa fulguiasca.
Dar nu mai are putere asa ca un cor nu ar strica:
Vine vine primavara / Se asterne-n toata tara / Floricele pe campii / Hai sa le adunam copii...

PS. streaming sms am avut aseara de la concert, ceva mailuri ca a fost ok, dar poze ioc, ca pana nu vede ochiu Toma nu crede :)

pana data viitoare sarutari de maini mamelor prezente si viitoare, salutam domnilor,
acelasi perfuzel

duminică, 7 martie 2010

Zi cu soare si concert

Azi dimineata a iesit soarele dupa 2 zile de ninsoare cica (sac sac ca nu mai are putere iarna).
De la fereastra mea dupa cum stiti se vad aleile din parcul circului, cu urme de zapada pe crengile copacilor, parca as fi undeva la munte la sanatoriu :)
In rest am reusit sa imi schimb freza, ca incepusem sa seman cu bjork, par pauza par, numai ca la mine aratau inestetic la ea arata foarte bine.
Celor care diseara la ora 20.00 vor fi in Deja Fu, le multumesc din tot sufletul, as vrea sa pot fi si eu pe acolo la un pahar cu bere si guler.
Garantat la concertul de lansare CD/DVD/LP/SINGLE Toulouse Lautrec voi fi in primele randuri.
Acum ma gandesc ca in coltea eram nemultumit si scriam, aici avand conditii nu prea mai am de ce sa ma plang :)
Cred ca o sa intru in sertare si voi incepe sa astern randuri despre cine, cum, ce si ce voi face, stay tunes.

pana data viitoare un weekend insorit
acelasi perfuzel

PS. stiti de personajul de desene animate care este ciuruit si curge apa prin el, ei bine nu radeti poate fi adevarat. Mi-a fost schimbata o branula, cred ca mai jos pe aceeasi vena, dupa cateva sesiuni de tratamente pe la pranz a inceput sa curga dar surpriza nu de la branula in functiune ci de la gaura de deasupra :)) si uite gheizerasul :))

vineri, 5 martie 2010

Revenire, lipa lipa ca ratoiul

Ziua buna doamnelor si donsoarelor, salutam domnilor,
Dupa o absenta de cateva zile, timp in care am avut ceva de lupta cu un mic "cado" care imi ametea sistemul imunitar si declansa febra.
Ei se pare ca totusi aici la institutul matei bals au descoperit veriga slaba a lui "cado" si ne luptam pe toate fronturile cu el.
O sa va tin la curent cu evolutia, dar pana atunci sa vedem ce mai scriu prietenii despre perioada in care am lipsit:
pleshoo.blogspot.com

Apropos, pentru vizite, am descoperit ca vad pe fereastra gardul Parcului Circului (cata stie mai multe despre topologia locului - @foto: Libertatea. Multumim!), deci un cearceaf si ceva markere si comunicam :)

pana data viitoare,
acelasi perfuzel (pseudomonas aeruginosa perfuzel)

marți, 2 martie 2010

Slalom printre randuri

Ziua buna cu plecaciuni doamnelor si dons'oarelor, domnilor va salut respectos.
(parca ma vad cu joben, monoclu si baston pe la Susea =))
Noi, adica eu si ale mele celule, nu ne dam batuti.
Daca infectia ne vrea noi nu o vrem, lupta, lupta si da-i, si da-i si lupta... si eu ma-ntelegeti tocmai acuma sa ramai pe dinafară... asta sa parafrazez si eu din Conu Iancu :))

Asa, spuneam de un slalom printre randuri, sa vedem:

1. Multumiri.
Am uitat sa ii multumesc d-nului Silviu Prigoana si companiei domniei sale ca nu au curatat de zapada parcarile de la marginea trotuarelor pe str. Matei Basarab. De ce? Simplu, daca as fi gasit loc de parcare langa birou zilnic, nu as fi lasat masina in parcarea de resedinta si deci nu as fi fost atat de speriat ca obosesc urcand scarile de la Metrou de unde rezulta ca mai stateam eu la volan pana cand... ma duceam sa imi fac analize (aici mai exista o varianta destul de plauzibila la cum ma cunosc eu cu mersul la doctor, dar gandim pozitiv).

2. Sistemul.
Sunt constient ca sistemul sanitar are probleme. Dar nu as vrea ca randurile mele de pe acest blog sa fie varful penitei cu care sa se loveasca in sistem, deocamdata.
Inca mai am nevoie de acest sistem, dupa ce voi fi vindecat vom vedea cate octave are vocea mea si cat de arcuite sunt sprancenele mele cand se incrunta Niculae.
Asa ca no offence dar ce public pe acest blog sunt doar parerile mele personale deocamdata si ma ajuta sa trec de aceasta perioada.
Si sa va dau si explicatia: poate ca mie nu imi convin multe dar poate pe colegul din salon nu il deranjeaza nimic din ce povestesc eu, el a venit la spital sa se trateze si nu comenteaza de conditii, nu se informeaza asupra bolii, doar se trateaza si atat, ca asa ii spune doctorul.

3. Terapii alternative.
Sa fie clar: nu neg existenta lor, stiu de ele, nu le contest, dar acum in acest moment al evolutiei tratamentului inceput nu cred ar fi cea mai buna alegere un tratament alternativ. (Nu vreau sa vad fata doctorului cand intr-o dimineata va gasi sticluta cu solutie miraculoasa uitata pe noptiera si nu in sertar)
Poate dupa ce voi fi repus pe linia de plutire de medicina cea de toate zilele, da, poate voi urma un tratament de tonifiere alaturi de sport - ada avem treaba, dar sa cred ca o planta poate lucra si inversa o pereche de cromozomi din ADN-ul meu, ma scuzati atunci de ce facem chimioterapie si transplant daca e asa de simplu?
O exista o teorie a conspiratiei de ce aceste tratamente miraculoase nu se folosesc si in spitale, dar deocamdata hotararea mea a fost luata cand am inceput tratamentul cu citostatice.

Cu scuzele de rigoare in avans daca supar sau voi supara pe cineva in viitor cu acesta postare dar m-am simtit obligat sa lamurim si aceste lucruri.

In rest sunt ok, inca zambesc dimineata la soare, mai fac o gluma, doua.
Se pare ca dupa ce ma voi fi vindecat sa nu recunoasteti omul din spatele monitorului care oricum nu se vede dar are o limbarita mama mama :)) - prieteni stiu de ce © bergenbier :)

pana data viitoare, plecaciuni doamnelor si dons'oarelor, salutari domnilor,
acelasi perfuzel

luni, 1 martie 2010

A trecut un weekend fierbinte, speram o saptamana linistita :)

S-au decis asa din senin sambata pe la orele pranzului, cand tot omul mananca sau isi face cura de perfuzii (aveam sange in meniu), sa inceapa un meci bacterii contra leucocite.
Si din ora in ora, pasand si schimband strategia, cand leucocitele mai castigau urmatoarea ora linistita pentru corpul meu sau, din contra, bacilii mai incercau sa destabilizeze si mai mult apararea si asa precara.
Pana la urma este remiza, dar sa nu credeti ca s-a terminat cu febra, nu.
In schimb am aflat cu stupoare ca suntem in sec. XXI intr-o unitate sanitara si putem folosi metode empirice gen: picioare incaltate cu soseste inmuiate in otet/apa rece, comprese reci si, de ce nu, deschidem si geamul cat mai larg, doar doar se face o racire mecanica a corpului meu - neuronul deja agonizeaza de la atat stat la 38 de grade :)) - nu sunt impotriva acestor masuri, dar totusi...

Dar tot neuronul meu neastamparat gandeste: de ce nu incercam sa vedem care este cauza infectiei, o febra asa ascunde sigur o infectie. Bine, eu banuiesc ca este de la dantura mea (si doctorul stie de asta) dar poate nu asta este cauza reala! Sau poate nu e singura! Am schimbat pana acum 3 tipuri de antibiotice, ultimul fiind si cel mai puternic. Si, in continuare, tot febra mon'ser.
Cred ca trebuie sa ii tai neuronului din serialele dr. House sau mai bine sa ii iau un ghiozdan si sa il trimit la o specializare ceva poate se face si el util nu numai emite supozitii dupa serialele vizionate :).
Pauza! Mai punem termometrul un pic sa vedem cine conduce.
37,8. Deocamdata leucocitele ajutate de perfuzia cu un paracetamol ceva mai smecher, tras direct in vena, incearca din rasputeri sa recupereze teren (apropos am plecat de la 38,5).
Si, colac peste pupaza, trecandu-mi mana prin a mea freza am constat ca tratamentul cu cito isi face efectul, palma era acoperita de firicele mici mici din parul meu.
Deci se preconizeaza o noua vizita la masina de tuns.

pana data viitoare,
acelasi
perfuzel


PS. era sa uit azi este 1 martie
La multi ani si o primavara cat mai calma

sâmbătă, 27 februarie 2010



Ma simt inconjurat de atatia prieteni, pe unii nici nu i-am intalnit fata in fata, incat melodia asta spune mult mai mult decat as putea eu sa scriu. (as putea numai ca de fiecare data am un nod in gat si imi curg lacrimile si ma fastacesc si uite asa nu mai scriu)

uikend placut.
acelasi perfuzel

vineri, 26 februarie 2010

Au fost si zile mai bune

Astazi se implineste o saptamana de cand am intrat in aplazie si doua saptamani de cand sunt internat.
Pot imparti acum timpul in iDL - pana pe 13 feb si DL - dupa 13 feb :)
Greu incepe sa treaca timpul atunci cand repeti in fiecare zi aceeasi rutina. Nu ma mai deranjeaza asistenta care uita de mine, o astept cuminte, toaleta incerc sa o folosesc dimineata ca m-am prins de ora la care este facuta curatenie :), nu ma mai deranjeaza nici suetele de la ora 23.00 de pe coridor, soaptele ca se aud le asemuiesc cu un  cantec de leagan asa ca dorm bustean :)
Am descoperit de o saptamana un post de radio Gold fm, e super, muzica veche, foarte sic. (abba, simon and garfunkel, dire straits, celentano, marius teicu - n-am mai acultat de la revolutie, Pasarea colibri si multi multi altii)
Si cum este soare acum sa ascultam un cantecel zic eu:

miercuri, 24 februarie 2010

37 - 38 de grade, canicula mon'cher

A inceput sezonul caldurilor in corpul meu, 37,5 este o temperatura normala a celulelor agitate.
Am fost atentionat ca peste 38 avem o problema, pana in 38 putem sa ne facem de cap.
In alta ordine de idei, am marea placere sa va invit pe 5 martie la un concert organizat de cei din redactia SapteSeri (multumesc Nea Puiu si echipei). Garantat  se va asculta muzica buna la cum stiu eu ca bate in tobe Nenea Puiu.



Locatia: Deja Fu, adresa Bulevardul Ferdinand 53
Undeva in subsolul paginii este si harta.

Noroc cu vestile de afara, ca aici in interior, parca totul este atemporar. Asistentele se lasa in continuare cautate, acum si infirmierele, care altadata erau din 5 in 5 min cu capul pe usa rezervei, au uitat sa vina sa ia cosul care a inceput sa se umple treptat de pe la pranz :)
Aaaa, si sa nu uitam, aruncarea vinei pe altcineva este la ordinea zilei, explicatie: al meu doctor mi-a spus inca de acum 2 zile ca o sa incep sa primesc din nou pungute cu sangerete proaspat (yummyyyyyy!!), am anuntat institutul, dar mai trebuia facuta azi si comanda din spital catre institut.
Eh, prinde orbul scoate-i ochii, cine-i de vina ca am primit o punga de ser fiziologic in loc de sange? :)
O do'nsoara doctorita, intepata si foarte flegmatica, cred ca nu ma prea are la inima (deh, sunt singur intr-o rezerva de 2 paturi, de fiecare data cand este de garda ma intreaba daca e liber patul de langa mine), incerca sa imi explice ca nu sunt nici primul nici ultimul care este la mijlocul incurcaturii.
In momentul acela, imi venea sa o intreb de juramantul pe care l-a depus sau ea s-a facut doctorita doar ca asa iau spus parintii ca ar fi bine si "se si castiga, maica".
Eh, ma consolez cu gandul ca maine voi primi 2 pungi, ca sa ajunga iar hemoglobina pe la 8, ca azi era ametita rau saraca.
Vorba lu' Badea; traim in romania si asta ne ocupa tot timpul. As mai adauga: normal, anul la romani are doar 1 zi care se repeta de 360 de ori, celelalte 5 sunt sarbatorile :)

pana data viitoare,
acelasi perfuzel

marți, 23 februarie 2010

Doar ceva ganduri de multumire

Ziua buna tuturor, de ieri am depasit granitele web ale romaniei, datorita lu' nenea guagal translate avem ce limba dorim (si pentru ca am anuntat prietenii de peste mari si tari care au la randul lor prieteni).
In weekend nimic nou, doar linistea de peste zi, si apoi seara, dupa terminarea tratamentelor mica barfa de pe holuri.
Astazi am aflat ceva scoruri:
limfocite - 700
trombocite - 62.0000
hemoglobina - 8
Dupa expresia doctorului cred ca este o veste buna avand in vedere evolutia pana in acest moment a tratamentului.
As vrea sa multumesc tuturor pentru gandurile bune si sprijinul pe care mi-l acordati, pentru cei care au donat "punguta" le raman dator toata viata si o sa port tot timpul ceva celule de la ei.


Multumesc,
tot acelasi perfuzel

duminică, 21 februarie 2010

Ganduri de weekend


La ora 7 dimineata ma framanta un lucru: ce face ca un sistem sa nu functioneze? oamenii, protocoalele de functionare....
Pai sa vedem (din punctul meu de vedere inchis intr-o rezerva de spital, singur): doamna asistenta, putin mai bogata in forme si cu o respiratie ce denota ca este fumatoare convinsa si nu o sa se lase, componenta a sistemului, isi face datoria, dar intr-o singura viteza. Mai exact, tratamentul incepe la ora 6.00, e bine nu, a inceput la ora 6.30 si s-a terminat lichidul din perfuzie la 6.45. Credeti ca pana la 7.15 a venit cineva sa ma intrebe de sanatate? Urmariti prea mult Dr. House, domnilor si doamnelor, suntem in Romania, daca esti singur in rezerva, ai face bine sa fii in stare sa te intretii. Ca sa atragi atentia asistentelor, trebuie sa apelezi fie la bunavointa celor de hol (asta in cazul in care te poti misca) sau in cel mai bun caz sa incepi sa strigi, sa faci un foc ca tu, cel din rezerva, nu ai elementarul fir cu buton ca sa poti chema un ajutor.
Noroc ca suntem tehnologizati, avem telefoane mobile, internet si asa poate avem ceva noroc, noi cei din rezerva, sa vina cineva sa ne intrebe te sanatate :)

P.S. domnu' din imagine nu e doctor, eventual un "macelar" cum s-a caracterizat :)
Pana data viitoare,
acelasi perfuzel

vineri, 19 februarie 2010

Stiri de pe front - ziua a 6-a




Nu o sa incep sa descriu boala pe care o am, sunt o gramada de informatii pe internet, as vrea sa supun dezbaterii sistemul in care trebuie sa tratezi o boala care, in urma tratamentului cu citostatice, iti reduce sistemul imunitar aproape de ZERO.
Chiar daca esti intr-o rezerva ai diverse surprize, de la asistente care inainte sa intre pe usa rezervei tusesc si uita sa isi puna masca, pana la doctori care introduc pacienti pe care sa ii consulte in mediul care ar trebui sa fie cat de cat steril.
Situatia de azi imi aduce aminte de reclama cu licitatia pentru un pat cu doi pacienti, cam acesta este sistemul romanesc de sanatate. Si unde mai pui ca in opinia domnilor care analizeaza dosare continand formularul E112, in Romania ai toate conditiile sa efectuezi tratamentul pentru leucemie.
(rog pe cititori sa imi scuze duritatea)
O invitatie domnilor de la Minister: va invit sa aveti un scaun in toaleta de pe etajul meu, care nu este focar de infectie, ci este o infectie.
Cam atatea pentru azi de pe frontul de vest :)
Multumesc tuturor pentru incurajari si gandurile bune, pentru picatura de sange atat de necesara.
Sa aveti un weekend placut,
Perfuzel



joi, 18 februarie 2010

Ganduri de pe patul de spital - ziua a 5-a

La cinci zile de la primirea vestii. Acum ca am trecut de perioada: "De ce eu?", "Nu e adevarat, nu mi se intampla mie!”, “Asa ceva se intampla numai in filme”, “Daca as fi banuit mai devreme, as fi mers sigur la doctor”.......mi-am gasit o porecla amuzanta: perfuzel. Se pare ca marea majoritate a timpului pe care o sa il petrec in spital o sa fie in compania "pomisorului" pe care o sa agatam diverse pungi cu solutii mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai incolore.