Jurnal de calatorie sau unde poti ajunge in 5 ore :)

De ce 5 ore, simplu: la 11.00 eram in Bucuresti la 16.00 eram pe autostrada Bergamo-Brescia la 1800 km departare de Bucuresti :)
Joi 18 martie la ora locala 15.00 am aterizat la Bergamo. Zborul a fost pentru mine OK, pentru Madalina cu un pic de spaime dar a trecut cu bine.
Gandurile mele ca o sa se uite toata lumea la mine, doar aveam o masca pe figura :) si sapca in cap de mi se vedeau numai ochii si sprancenele, nu s-au adeverit. De la stewardesele de la wizzair (care au fost amabile si de cate ori treceau pe langa randul 1 ne intrebau cum suntem) pana la pasageri pe nimeni nu a surprins masca :)
La ghiseul de control am trecut ultimii, am evitat aglomeratia, iar vamesul sa uitat o secunda pe CI, ignorand raportul medical din mana lui Mada, dupa care ne-a facut semn sa trecem.
Dupa recuperarea bagajului, hop in poarta Misu, care a ajuns in Brescia dimineata devreme dupa un sprint de 1800km impreuna cu ionut copilot Autostrada si via Brescia. Cazarea la hotel, despachetarea si apoi trebuia si stomacul nostru sa manance ceva, nu?
Zis si facut ne uitam la ceasuri vedem ca este 18.00 si plecam spre stradutele vecine sa gasim restaurantul. Aici intervine partea haioasa intre 15.00 si 18.00 restaurantele sunt inchise si nu prea ai unde sa manaci macare gatita (eu din pacate trebuie inca sa manac fiert, copt...), dar noi ne uitam la ceas si vedeam cu stupoare 18.20 inca e inchis!!!, pai vrem sa mancam de ce nu deschid astia, dar niciunul dintre noi, eu, Mada, Mihai, Ionut  nu potrivise ceasul dupa ora locala, eram toti pe ora Romaniei :)
Asadar la plimbare pe straduta inainte, undeva pe la capatul ei dupa o plimbare de 40 minute am gasit un restaurant care se redeschisese.
Mancare buna si ok, unde mai pui ca am fost serviti de un chelner roman :).
A fost prima plimbare dupa masa si m-am simtit tare bine, cred ca si stomacul meu :)
Ne-am intors la hotel, nu inainte de a localiza un Carrefour si a face ceva mici cumparaturi de rontait dimineata.
Somn de voie si a venit dimineata, am crezut ca scap de obisnuinta de a ma trezi la 6.00, nu sa intamplat punct la 6 eram cu ochii pe peretii camerei :)
Vineri, 19 martie la 8.30 eram in drum spre magazinul vodafone pt. a reincarca cartela de internet si cumpara numere de telefon sa putem comunica (Tudor ne-a donat modemurile care le-a avut el cat timp a stat la tratament). Ghinion magazinul se deschide la 9.30, deci, cafea si ceai pe o terasica cocheta pe marginea trotuarului.
La 10.00 eram rezolvati si cu internetul si cu numerele de telefon, si repede la hotel caci trebuia sa ajunga Tudor si sa mergem la spital.
Pe la 12 eram in sala de asteptare a sectiei de hematologie a spitalului din Brescia.
A urmat discutia cu d-na. Doctor, consultand hartiile pe care le-am adus cu noi, unele traduse, altele, din cauza de timp netraduse, dar nu a fost nici un inconvenient unde nu sa inteles sa tradus pe loc :)
Un set de analize, completarea unor formulare, multe semnaturi si gata la ora 17 mi-a fost pregatit un pat si sunt posesor de bratara de identificare cu cod de bare :) (adica radem, glumim, nu parasim incinta).
Impresii despre spital, arata cum ar trebui sa arate un spital. O rezerva cu 2 paturi, toaleta si dus, destul de luminoasa si incapatoare.
Amintirea lui Tudor, desi a trecut ceva timp de cand el a fost tratat aici, este inca vie, multe asistente mi-au spus "tu sei amico con Tudor".

Altfel sunt cel mai increzator ca totul va fi "o poveste" mai devreme sau mai tarziu.

pana data viitoare, sarutari de mani doamnelor si don'soarelor, plecaciuni domnilor
acelasi perfuzel